Liberalii nu stiu ce-i plictiseala!

�n politica rom�neasc�, avem partide ghidate de un singur lider - gen PRM, PC sau, mai nou, PNG, avem partide cu mai multi lideri - UDMR sau, de ceva vreme, PSD, si avem, �n fine, partide �n care liderul este pies� anex� si �n care ceea ce conteaz� este aripa, gruparea, factiunea de moment. �n ultima categorie intr�, categoric, PNL. Din 1990 si p�n� azi, liberalii au schimbat presedinti aproape c�t toate celelalte partide mari la un loc. Si asta nu ar fi nimic - dac� fiecare presedinte ar fi venit �n liniste si ar fi plecat la fel. Dar traditia mai nou� a liberalilor cere altceva: fiecare presedinte vine pe un fond de criz� si, mai apoi, este �nl�turat prin paricid - adic� prin uciderea (simbolic�, desigur) a tat�lui, a liderului de mai ieri.
O not� surprinz�toare �n PNL o reprezint� persistenta mitului Salvatorului. �n PNL, �ncep�nd chiar cu 1990, s-au succedat numai salvatori. Primul a fost R. C�mpeanu, venit din exterior pentru a revitaliza v�na amortit� a liberalismului �n era postcomunist�. C�nd C�mpeanu a devenit st�njenitor pentru orientarea general� a partidului, salvarea a venit de la mai tinerii s�i colegi - Cataram�, H. Rusu s.cl. - iar urm�torul salvator a fost M. Ionescu-Quintus, care a pacificat pe moment apele si a p�storit partidul �n revenirea �n Parlament. �n 2000, c�nd PNL-ul putea iesi de pe scen� asemenea PNTCD-ului, salvatorul s-a numit V. Stoica. Peste alti doi ani, �n august, c�nd liderul �n functie atunci �si vedea sc�z�nd capitalul de sustinere din partid, noul salvator a fost Th. Stolojan - pentru urm�torii doi ani. Iar �n octombrie 2004, la retragerea din curs�, silit� de �mprejur�ri, a liderului de moment, solutia salvatoare pentru o continuitate f�r� probleme (sau asa p�rea atunci) a fost g�sit� �n persoana lui C. Popescu T�riceanu.
Cred c� o simte toat� lumea: dac� ar fi fost capabil s� canalizeze spre exterior toat� energia pe care si-o consum� �n lupte fratricide si paricide �ntre aripile salvatorilor care s-au succedat, PNL ar fi ajuns de mult cel mai puternic partid al t�rii. Dar poate c� farmecul liberalismului rom�nesc tocmai acesta este: o continu� zv�cnire, un fream�t f�r� pauz�, o confruntare etern�.
Liberal eu �nsumi, nu am scris acest text pentru a spune de care parte (cred c�) se afl� dreptatea. Ca unul care a intrat �n PNL atras de idei si nu de oameni, nu pot dec�t s� v�d, �nc� o dat�, c� ideile, ele, nu �nseal� niciodat�. Oamenii au f�cut-o si o vor mai face. Ceea ce se �nt�mpl� acum nu este o premier�. As spune doar c� acum peisajul s-a mai complicat putin: pe l�ng� cei doi presedinti (unul fost, altul actual si fiecare la vremea lui, cum spuneam, un fel de salvator), aflati �n conflict deschis, a mai ap�rut un salvator suplimentar - ministrul Flutur - care �ncearc� s� �ncline balanta. La ora la care scriu, conflictul e �n plin� desf�surare: premierul i-a cerut ministrului s� demisioneze. Orice or� poate aduce noi evolutii. Un lucru e sigur: printre liberali, este imposibil s� te plictisesti!