Un zîmbet din Tibet
Miercuri, cel de-al 14-lea Dalai Lama - Tenzin Gyatso, pe numele sãu - ºef de stat în exil ºi lider spiritual al poporului tibetan, dar ºi al unei comunitãþi budiste în continuã creºtere peste tot în lume, a fost oaspetele Parlamentului European. A fost pentru prima datã, de cînd sînt la Bruxelles, cînd am vãzut o asemenea agitaþie pe culoarele instituþiei. Nu atît personalul de securitate, cît mai ales europarlamentari ºi funcþionari de aici, dornici sã-l vadã pe acest bãrbat de 71 de ani, pe care mulþi contemporani îl considerã ca fiind unul dintre primii trei iniþiaþi ai vremii noastre. Cum se întîmplã de obicei în astfel de cazuri, lumea se comporta copilãreºte: am vãzut oameni serioºi, dintre cei ce nu zîmbesc niciodatã, bãgîndu-se între cîte doi cãlugãri tibetani (dintre cei care, discreþi, îl însoþeau pe lider) ºi rugîndu-i sã facã o pozã împreunã. ªi mai interesant este cum îºi dãdeau aceºtia acceptul: fãrã nici o vorbã, doar cu un semn al capului - scurt, ca ºi cum ºi-ar fi îngropat bãrbia în piept - ºi, mai ales, zîmbind cu modestie.
Dalai Lama nu a venit în Belgia numai pentru aceastã întîlnire. Pe o ploaie torenþialã, acum trei zile, el a oficiat ceremonia de inaugurare a unui templu budist (cînd va fi gata, în iunie 2007, va fi cel mai mare din Europa), în mijlocul unei mãri de jurnaliºti ºi de fideli îmbrãcaþi în cunoscutele straie galben-roºii-portocalii.
Dupã o întîlnire cu membrii Comisiei de Politicã Externã, Dalai Lama a avut, ieri, o întrevedere privatã cu liderii grupurilor politice, dupã care a participat la o scurtã conferinþã de presã. Cu un zîmbet etern pe faþã, el ºi-a prezentat crezul sãu: încrederea în uman, suspiciunea faþã de dezvoltarea tehnicii, teama faþã de perversiunile ºtiinþei. La un moment dat, dorind sã dea drumul la microfon, ºi-a pus cãºtile pe urechi; dupã ce l-a ajutat cineva, s-a arãtat surprins cînd s-a aprins luminiþa roºie de la capãtul microfonului; apoi, s-a speriat puþin cînd, cu microfonul deschis, a tuºit uºor ºi a auzit zgomotul, amplificat, în cele patru colþuri ale sãlii. ªi de piatrã sã fi fost, ºi tot te-ar fi cucerit aceastã candoare. Am vãzut pe cîþiva dintre cei mai crînceni reporteri de pe Euronews, CNN º.cl. cum zîmbesc ºi ei, dezarmaþi.
Ca mai toþi românii, fac ºi eu parte din larga masã a ortodocºilor care se gîndesc la cele sfinte mai ales de Paºti ºi de Crãciun ºi care ºtiu cã, în viaþã, e recomandabil sã faci ce spune popa, ºi nu ce face el; nu mã pricep la analize psihologice ºi n-am fineþurile judecãrii la prima vedere a aproapelui. ªi totuºi, voi spune simplu cã acest Dalai Lama degajã un calm ºi o modestie cu totul impresionante. ªi mã gîndesc cã nu e întîmplãtor ceea ce budiºtii spun despre el: Dalai Lama este, în primul rînd, un înþelept; sfinþenia lui este, faþã de înþelepciune, o calitate secundarã.
Într-o lume în care preasfinþii sînt mai mulþi decît pãcãtoºii, cineva e bine sã ne aducã aminte cã, uneori, înþelepciunea este mai importantã decît sanctitatea.
|