Teoria relativit��ii
A� fi mai mult dec�t �nc�ntat dac� aceste r�nduri vor vedea lumina tiparului. �i dac� se va �nf�ptui speran�a mea, a� fi mirat dac� ar avea vreun efect pe planul opiniei publice. �i atunci de ce scriu ? Pentru c� vreau ca vreo dou�zeci �i opt de cititori (ai mei) s� deschid� mai bine ochii fa�� cu realit��ile din pres�.
�n toate ��rile democrate, libertatea presei este garantat� prin legile fundamentale. Garan�ia e una, banii pentru a face un ziar bun �nseamn� altceva. �i v� asigur c� un ziar bun cost�, nu glum�!
Banii pot veni din mai multe locuri. Cazul cel mai fericit este acela al ziarului finan�at chiar de gazetarii din redac�ie. Greu, aproape imposibil, dar se mai �nt�mpl�. Un caz din presa interbelic� merit� evocat: ziarul „Curentul“, condus de marele gazetar Pamfil �eicaru. De acest ziarist �i de acest ziar se temeau cam to�i cei din �nalta sociatate, de la rege p�n� la satrapii din jude�e. �ns� �i acolo sc�rt�ia o roti�� �n ceea ce prive�te finan�area; de aici truismul „�antajul �i etajul!“.
De regul�, ziarele au un patron finan�ator, persoan� fizic� sau asocia�ie de investitori. Sau statul, printr-o institu�ie a sa. C�nd patronul nu se amestec� �n munca redactorilor, ceea ce, minune! chiar se mai �i �nt�mpl� uneori, ziarul poate fi independent �i are un rol determinant �n orientarea corect� a opiniei publice; �ns� c�nd se amestec�, ziarul devine tribun� a intereselor patronului, aspect vizibil sau camuflat, dar pernicios.
Comunismul a �nlocuit patronatele private cu unul singur, statul. �n consecin��, ziarele, pu�ine c�te erau, slujeau direct �i far� ascunzi�uri interesele partidelor comuniste de la conducerea ��rilor respective. V� aminti�i poate de „Sc�nteia“, de „Rom�nia liber�“ �i de „Sc�nteia tineretului“. Ce citeam noi atunci? „Pagina chiaburului“, adic� �tirile externe, buletinul meteo, mica publicitate �i anun�urile mortuare. �n rest…
A venit �i ceasul eliber�rii ziari�tilor de povara minciunii unice. �mi aduc aminte c� �n ziarul „Ceahl�ul“, primul ap�rut �n Piatra �n era nou�, promiteam cititorilor c� nu �i vom min�i niciodat�. Atunci credeam cu fanatism �n libertatea deplina a presei �i nu intuiam c� �n locul minciunii unice poate ap�rea minciuna diversificat�.
Cu mai mult sau mai pu�in talent, cu a�� alb� sau de alte culori, din paginile unor ziare cu renume apar interesele patronilor. Spre exemplu, o gazet� deun�zi interesant� �i aproape independent�, finana�at� acum de un client vechi al DNA, �n pofida urii profunde a patronului fa�� de actuala putere din �ar�, de care se teme, face o curte teribil� personalit��ilor din fruntea bucatelor, cu speran�a c� a�a i se vor mai ierta din p�cate patronului. Alte jurnale nici m�car nu �ncearc� s� mascheze deplina �chinare fa�� cu punga patronal�. Faptul c� s�nt conduse de fo�tii redactori disciplina�i de la „Sc�nteia“, „Rom�nia liber�“, „Sc�nteia tineretului“ ori „S�pt�m�na cultural� a Capitalei“ ne explic� oarecum moralitatea lor.
Din fericre, �i pentru acest motiv �nc� mai sper �i �nc� mai scriu, au venit �n redac�ii oameni dintr-o bucat�, doritori de adev�r, netem�tori �i talenta�i. Mul�i, pu�ini…
Mai exist� �i gazetari, fie naivi, fie infatua�i, care �i imagineaz� c�, prin puterea lor de persuasiune asupra opiniei publice, conduc indirect, de la spate, destinele ��rii. H�, h�! vorba cuiva.
Din trecut, vine c�tre noi un c�ntec trist: „Gur� de om, gur� de c�ine, cere p�ine!“
|
Autentificare
