Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori






  Stiri azi     Arhiva     Căutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2017
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Monitorul Bacău
 Monitorul Suceava
 Monitorul Vaslui
 C.C.I. Neamt
 EURISC
 Roman24 - TV Online
Optiuni Pagină Optiuni pagină
Adaugă in Favorites Adaugă in Favorites
Setează Pagină de start Setează Pagină de start
Tipăreste pagina Tipăreste pagina
Monitorul de Neamt » Stiri Locale 14 Noiembrie 2017
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Grintiesenii si rolul lor istoric la Marea Unire

România se apropie de centenarul celui mai important an al istoriei ei: 1918. Demn de remarcat că s-a înteles acest fapt de la nivel înalt si pînă la cel judetean si rămîne de văzut cum va fi el „implementat“ la nivel local si cum autoritătile locale vor răspunde directivelor judetene. Sperăm că electoralul nu-si va face loc în cadrul acestor manifestări. Un rol important ar trebui să-l aibă profesorii de istorie din fiecare localitate, care, cu sigurantă au realizat articole sau studii de istorie locală, unii dintre ei chiar autori de monografii, unele dintre ele de mare valoare. „Marele Război“ si „Marea Unire“ ar trebui să fie în aceste monografii si dacă nu, să se facă demersuri în acest sens. De altfel, Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt a început actiunile în acest sens desfăsurînd un proiect, sprijinit de Consiliul Judetean, dedicat primului război mondial în Neamt si s-au realizat 30 de studii excelente cuprinse într-un volum, dar Neamtul are mai bine de 70 de localităti si fiecare ar trebui să aibă studiul său dedicat acestor evenimente cruciale pentru istoria acestui neam. Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt pregăteste un proiect de mare anvergură pentru anul 1918, urmărindu-se un parteneriat cu profesorii de istorie din Basarabia, elevi basarabeni urmînd să vină în ospetie în judetul Neamt, să desfăsoare mai multe activităti de omagiere a Marii Uniri. Nu vor lipsi din cercetările istorice ce vor fi realizate de profesori si elevi care vor continua efortul început anul acesta. Si, fără discutie, Neamtul a cunoscut în perioada 1916-1918, tot ceea ce înseamnă războiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechizitii, case si gospodării distruse, tati si frati care nu s-au mai întors acasă. Asupra acestor fapte ne vom concentra în rîndurile următoare, acordînd atentie zonei numite generic „Valea Muntelui“. La 15 august 1916, clopotele din Vechiul Regat au început să sune: România intra în război. În perioada neutralitătii, statul român se pregătea de război si se concentra asupra trecătorilor spre Transilvania. Neamtul era un judet cu granită al Moldovei si de aici plecau două mari pasuri spre Transilvania: pasul Bicaz si pasul Tulghes. Prin acestea, dar si prin alte trecători mai mici, au trecut la 15 august soldatii români din Armata a IV-a a generalui Prezan cîntînd un nemuritor „Treceti batalioane române Carpatii“ si cu „inima la trecători“ i-au asteptat românii ardeleni cu pîine, sare si... vinars si succesele militare au venit într-o primă fază, chiar dacă cu mari sacrificii. Documentele vremii amintesc că în satele nemtene de granită au început să curgă cărutele pline cu răniti. Divizia 14 română condusă de generalul Paraschiv Vasilescu a trecut granita de-a lungul văilor Bicazului si Bistricioarei, ocupînd Almasul, Tulghesul, Bilborul si apoi Toplita, ca Brigada 4 Mixtă să ocupe si orasul Gheorghieni.

Pe Valea Bistricioarei, la Sângeroasa

Dar faptul că în ciuda promisiunilor armata rusă nu a initiat contraofensiva în Bucovina, divizia română a fost pusă în dificultate, dîndu-se lupte crunte în zona de „cumpănă a apelor“, pe înăltimi, în conditiile unui frig cumplit, astfel că multi dintre soldati au degerat.
De mare importantă au fost luptele de la Pietrele Rosii, astăzi în comuna Grinties, cînd un batalion din regimentul 56 a avut 80 de morti. Dar, după lupte intense pe platourile Călimanilor si Hăsmasului, după trei ofensive reusite, generalul Constantin Prezan stăpînea înăltimile muntilor Ghurgiu si Harghita. Între satele Tulghes si Grinties, pe Valea Bistricioarei, s-a dat o luptă cumplită între români si unguri. S-a ajuns la luptă la baionetă si înclestările au ajuns pînă în apele rîului de s-au umplut malurile de lesuri, iar apa pleca rosie la vale. Locului si astăzi îi zice Sângeroasa, iar trupurile soldatilor români, în număr de 66 care au putut fi găsite au fost înmormîntate lîngă vechea bisericută greco-catolică. Dezastrul de Turtucaia a făcut ca multe trupe să fie dislocate în Dobrogea, iar Armata de Nord, izolată si atacată de trupe austro-ungare si germane, a fost silită, desi victorioasă pe front, să se retragă. Coloanele de refugiati s-au îndreptat în cărute spre Roman, găzduiti în conditii grele. Preotul Alexandru Romanescu din Grinties nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am părăsit satul si ne-am dus la Grumăzesti pentru că satele Grinties si Poiana au fost teatru de război între noi si nemti. Pe 30 noiembrie au venit rusii si au stat aici pînă în primăvara lui 1918 cînd s-a făcut la ei revolutia“. Octavian Goga rostea si el cu profetice cuvinte: „De peste granita cea nouă, /Ca o sălbatică urgie, /Strigînd spre tarina Moldovei, /Un munte s-a pornit să vie... Si va să-nsemne cronicarul,/ Atunci o zi vijelioasă, /Ceahlăul n-a rămas la dusmani, / Ceahlăul s-a întors acasă“. La 1 decembrie 1918, între cei 1.228 de delegati din comunele Transilvaniei s-au aflat si săteni din Bicazu Ardelean, care au votat pentru România Mare si ca să nu mai fie granită între români si pîrîul Chisirig să nu mai despartă Bicazele. Armata română înainta victoriasă pînă la Budapesta, iar în urma sa refugiatii ardeleni si cei moldoveni din satele de granită se întorc la gospodăriile lor pe care le găsesc distruse. Au fost distruse scoli, precum cele din Mădei si Borca, poduri si chiar biserici, precum cea din satul Corbu. La 1 decembrie 1918 se făcea România Mare, iar satele din muntii Neamtului nu mai erau la hotare, ci în mijloc de tară, iar locuitorii nu mai treceau de o parte si de alta prin „vama ursului“, ci pe drumurile pietruite din trecători. În România Mare, Ferdinand I Întregitorul s-a tinut de cuvîntul dat sodatului-tăran în transeele de la Mărăsesti: a făcut reforma agrară si electorală. Războiul lăsase în urma sa suferintă si lipsuri, dar românii îsi vedeau împlinit visul de veacuri - unirea - si, mai mult, aveau un pămînt al lor care să-l muncească si să-l apere. Cei mai multi dintre noi, de prin sate, am mostenit pămîntul primit atunci. După toate cele spuse considerăm că sînt multe de sărbătorit si poate că noi, nemtenii, si noi, românii, poate vom trece peste toate care ne despart si ne vom bucura împreună.

Prof. dr. Daniel DIEACONU


Articol afisat de 526 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Daniel DIEACONU)
Nu sunteti autentificat pe site!
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totală sau partială a materialelor este permisă numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective