Gest pentru memoria unui ilustru cardiolog
Memoria unuia dintre cei mai mari cardiologi pe plan mondial din
toate timpurile, romascan la origine, Constantin C. Iliescu, ar putea
fi adusã, cu un gest simbolic, în atentia comunitãtii din care acesta
a pornit în viatã, gratie unei initiative a directorului Filarmonicii
George Enescu din Capitalã, un alt fiu al locurilor, Andrei Dimitriu.
Prezent, pe 2 august, în orasul natal, la dezvelirea plãcii
comemorative de pe casa în care a locuit marele Mihail Jora (Casa
Elvetianã de pe Strada Stefan cel Mare, n. red.), acesta a lansat
public propunerea sã se procedeze la fel si în cazul ilustrului
academician. „Cred cã este important sã fie evidentiate casele cu
numelor marilor personalitãti legate de Roman; o sugestie este ca si
casa lui Constantin C. Iliescu sã fie evidentiatã în acest mod. Chiar
am trecut pe acolo, pe Strada Cuza Vodã, am vãzut cã existã si îi
propun domnului primar sã se preocupe de acest aspect. Este
vorba despre unul dintre cei mai mari cardiologi din lume, în
timpurile sale, fondatorul ASCAR, o personalitate recunoscutã
mondial“, a specificat Andrei Dimitriu. Edilul sef a specificat cã
aceastã propunere va fi tratatã cu toatã seriozitatea, în memoria
distinsului romascan, fost membru al Academiei Române, cu un
prilej care va fi legat temporar de viata sau activitatea lui Constantin
C. Iliescu. Ilustrul doctor s-a nãscut pe 15 septembrie 1892, în
Roman, într-o familie de vechi boieri intelectuali (tatãl, generalul C.
Iliescu, mama - Olimpia Makarovitsch, rudã cu B. P. Hasdeu si
episcopul Melchisedec Stefãnescu) si a decedat pe 30 octombrie
1978, la Bucuresti. Dupã studiile liceale la Iasi si absolvirea
Facultãtii de Medicinã din Bucuresti (1919), s-a specializat la
Londra, timp de patru ani, în cardiologie (University College si
Clinica si Laboratorul Profesorului Th. Lewis), unde a fost numit
asistent, paralel cu activitatea clinicã, orientîndu-se spre cercetare
(rezultatul, 12 lucrãri originale). A revenit în tarã în 1923, cu un an
mai tîrziu cãsãtorindu-se cu cu Zizica Brãileanu, nepoata scriitorului
de origine romascanã, Garabet Ibrãileanu. Între 1923 - 1929 a fost
sef de lucrãri, între 1929 - 1932, conferentiar, în acelasi an fiind
numit profesor agregat pentru semiologia si clinica aparatului
cardiovascular. Între 1941-1943 a publicat, în premierã nationalã,
un volum despre electrocardiografie, cartea De vorbã cu studentii, o
monografie privind infarctul miocardic prin tromboza coronarianã
(care a primit premiul Oroveanu al Academiei Romîne), de-a lungul
vietii sale profesionale apãrîndu-i, în tarã si strãinãtate, peste 200 de
lucrãri. Din 1945 a fost profesor de medicinã internã si cardiologie la
Spitalul Caritas si, în acelasi an, a pus bazele ASCAR, unde a
activat ca profesor. ÃŽntre 1959 - 1975 a fost expert al Organizatiei
Mondiale a Sãnãtãtii pentru România pe probleme cardiovasculare,
între 1959 - 1973 presedintele Societãtii nationale de cardiologie si,
din 1965, membru al Academiei Române. De asemenea, a fost
membru de onoare al unor numeroase si de prestigiu societãti
strãine de cardiologie, fiind distins cu diverse ordine nationale. În
1967 a organizat si prezidat primul congres de cardiologie din tarã
si, între 1968 - 1974 a prezidat sectii de comunicãri la congresul
european de cardiologie (Atena, 1968) si mondial (Londra, 1970) si
este propus vicepresedinte al Congresului mondial de la Buenos
Aires (1974).
|
Autentificare
