Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori






  Stiri azi     Arhiva     Căutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2017
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Monitorul Bacău
 Monitorul Suceava
 Monitorul Vaslui
 C.C.I. Neamt
 EURISC
 Roman24 - TV Online
Optiuni Pagină Optiuni pagină
Adaugă in Favorites Adaugă in Favorites
Setează Pagină de start Setează Pagină de start
Tipăreste pagina Tipăreste pagina
Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 10 Ianuarie 2017
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Un soi de apocalipsă

Multe si grele poveri potopesc viata de fiecare zi si ne-o fac din ce în ce mai amară. Oricum am învârti lucrurile, de societatea modernă - si de la noi si de aiurea - nu putem fi chiar mândri. La fiecare pas te izbesti de puzderie de paradoxuri si de lucruri anapoda, de care nu te mai poti desprinde. Cum să nu gândesti că apocalipsa proorocită si care va să vină a si sosit? Exemplele sunt infinite ca număr si varietate, ba te poti întreba cum Dumnezeu nu se întâmplă mai multe decât ar fi posibil. Nimeni nu poate nega că trăim într-o perioadă de explozie uluitoare a progresului tehnic si tehnologic. Colosal, fără precedent, fără să lase nici un domeniu în afară, el este creatia mintii iscusite si iscoditoare a omului. Cine se mai poate lipsi, în zilele noastre, de PC, internet, tabletă, telefon mobil si câte altele? Încearcă să spui cuiva că undele alea de la mobil dăunează creierului. Vei reusi să-i desprinzi urechea de telefon? Nici vorbă! Ne mai mirăm că aflăm aproape instantaneu de evenimente petrecute la mii de kilometri distantă? Ori că putem intra în legătură cu oricine de oriunde? Din păcate, omul nu a urmat aceeasi cale a progresului, a rămas în urmă, ba putem spune că s-a întors cu fata către trecut, nu pentru a-l cerceta, a-l pretui si a-l folosi, ci doar ca să pornească în pas vioi, dacă nu alergător, către comuna primitivă. Între progresul tehnic si omul chemat să se bucure de roadele lui, s-a creat o falie, o prăpastie, un abis, care cu greu vor putea fi acoperite ori depăsite. Iar dacă vorbim de comuna primitivă, nu exagerăm. Este suficient să vedeti (chiar vă recomand) două filmulete de două-trei minute pe internet. Unul ne plimbă de-a lungul unui bulevard din Paris la orele diminetii: saltele, cartoane, cârpe, sticle, hârtii, resturi, peturi, doze, sticle si maldăre de gunoi si dejectii umane etc. sau, într-un singur cuvânt, mizerie. Si pe carosabil, si pe trotuar. Al doilea ne arată cam aceleasi imagini, dar de data asta însufletite de prezenta semenilor nostri care dorm, mănâncă, joacă septic, se roagă ori, pur si simplu, se plictisesc. Dacă nu cumva pun la cale un alt Bataclan sau Boulevard des anglais. Asta în orasul Lumină! Sub umbra Turnului Eiffel, parcă si el încovoiat de povara a ceea ce se petrece la poalele lui. Mai poate întreba cineva dacă civilizatia Europei este în pericol? Nici poveste! Nu este vorba de un pericol potential, ci de un proces demarat si aflat în derulare.
Un alt fapt: la începutul anului trecut, semnatarul acestor rânduri a publicat „Trandafirul Albastru“. O parte a cărtii se referă la viata în regimul trecut si la închisorile comuniste. Ei bine, am fost grozav de mirat (de amărăciune ce să mai vorbesc?!) când am fost întrebat: „Domnule, ce ai scris acolo este realitate sau fictiune? Chiar asa? Să fii arestat pentru vorbe? Să fii condamnat la 22 de ani de puscărie pentru nimic?“. Sincer să fiu, dacă întrebarea mi-ar fi fost pusă de niste tineri nu m-as fi mirat. Nimic nou. Nu este rar să-i auzi: „Hai, dom'le, mai terminati cu dictatura si închisorile voastre! N-a fost dracul chiar asa de negru!“. Sunt vinovati ei?

„Lucrurile s-au dat peste cap, nu mai avem repere si puncte de sprijin, ne-am pierdut modelele si valorile“

Nu! Noi suntem cu păcatul, pentru că i-am tinut departe de realitate, să nu-i stresăm, fiindcă nu i-am obligat să învete istoria veche sau mai recentă, fiindcă am ascuns adevărul si n-am dat de pământ cu cei care-l numeau pe Eminescu cadavrul din debara, prăfuit, depăsit, învechit, ca să facem loc coafezelor si croitorilor deveniti designeri sau stilisti. Dar când o asemenea întrebare vine nu din partea unor terchea-berchea sau a unor oameni de nimic, ci dinspre generatia mea, a unora care au mâncat aceeasi pâine si au trăit aceeasi viată cu mine, lucrurile sunt infinit mai grave decât par. Nu e de mirare. Trăim vremuri apocaliptice, suntem scăldati într-o maree perpetuă, fără reflux, de degradare, ne-am pierdut discernământul, capacitatea de interpretare si alegere între bine si rău, între drept si nedrept. Cum ar putea fi altfel, când omul nu mai stie ce e minciună si ce este adevăr, ce e realitate si ce e fictiune, ce este hotie adevărată sau simplă delatiune? Si dacă am dovedit hotia si înselăciunea, ce dacă? Condamnăm, adică ne facem că pedepsim si sus-pendăm pedeapsa formulată cu trei cuvinte îndărăt, tipăm ca din gură de sarpe pentru prezumtia de nevinovătie, când furtul se vede de la o postă, când ticălosul îsi conduce nestingherit afacerile dindărătul gratiilor sau asteaptă să fie ales în functiile publice, în vreme ce agoniseala, la fel de ticăloasă ticăloasă îi rămâne intactă. Ce s-a ales din povestea europarlamentarilor spăgari, a celor care au devalizat băncile, flota, industria de toate genurile, agricultura si tot ce însemna bun al tuturor? Nimic, absolut nimic. Ne întrebăm dacă familia poate fi compusă si altfel decât din bărbat si femeie, dar nu mai stim cum să vorbim de Yang si Yin, dăm putere unor glasuri de terchea-berchea care compromit vaccinările si lăsăm să moară copiii de pojar, ca acum 100 de ani. Ce mai, ne dovedim oameni de nimic, la scară natională, buni doar de trăncăneală. Lucrurile s-au dat peste cap, nu mai avem repere si puncte de sprijin, ne-am pierdut modelele si valorile, trăim prost si de azi pe mâine, prăpastia dintre cei cu agoniseli necuvenite si cu negru sub unghii si cei multi si năpăstuiti este tot mai adâncă. Ne mângâiem cu cresterea economică de pe hârtie, nu suntem în stare să realizăm câtiva kilometri de autostradă, vorbim de salarii si pensii nesimtite (putin spus!) dar continuăm să-i plătim la acelasi nivel. Din acelasi buzunar în care nu mai găsim câtiva zeci de lei pentru muritorii de foame nevoiti să cotrobăie prin pubelele de gunoi, noul sport national. Nu mai avem orizonturi, perspectivele sunt sumbre si nu stim încotro ne îndreptăm. Nici măcar către comuna primitivă. Fiindcă si ea se bucura de anumite conditii care nu mai sunt. Vreti solutii? Hai, că aveti haz. Pe cine interesează?

Articol afisat de 446 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil RĂZESU)
Nu sunteti autentificat pe site!
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totală sau partială a materialelor este permisă numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective