Canotorii, campionii pentru care imnul si tricolorul înseamnã enorm
• „Cînd am auzit imnul cîntat pentru alti colegi am înteles pentru ce luptãm“, ne-a declarat Antonia Cerbu, în timp ce Dorina Otea nu-si poate opri lacrimile cînd îsi aduce aminte de titlul ratat la mondialele din 2013 • faptul cã altii sînt considerati favoriti îi face pe Nicu Bocancea si colegii sãi sã tragã cu si mai mult elan în cursa în care intrã • Canotorii nemteni apar rar acasã, programul lor tinîndu-i mai mult în cantonament. Sînt patru fete si trei bãieti de la CS Ceahlãul Piatra Neamt care fac parte din loturile nationale ale României. Patru au terminat junioratul, iar ceilalti trei continuã la aceastã categorie. Au stat si vor sta cîte 11 luni pe an în cantonament. Si fac asta de patru ani, unii, de mai putin altii. Telul lor este unul care pentru multi români nu mai conteazã: sã audã imnul cîntîndu-se pentru ei, sã vadã tricolorul pe cel mai înalt catarg si sã facã mare numele României. Cînd vorbesc despre asta li se vede o licãrire în ochii lor, semn cã nu-s doar vorbe spuse ca sã impresioneze. „Cînd am auzit imnul cîntat pentru alti colegi am înteles pentru ce luptãm. Mergeam spre zona de start a finalei în care participam si am auzit imnul cîntat pentru alt echipaj românesc. Ne-a crescut si mai mult dorinta de a fi campioane“, povesteste Antonia Cerbu, campioanã mondialã si europeanã în 2013 în proba de „8+1“. A luat aurul dupã ce trãsese o sperieturã groaznicã acasã. „Am tras la mondiale avînd fisurã la tibie (n.r. - la piciorul drept). Nu stiu cum a apãrut, dar cînd am auzit discutii cum cã s-ar putea sã nu ajung la mondiale am avut o sãptãmînã urîtã“, si-a amintit campioana. Colega sa de barcã, de camerã si de performante, Andreea Sticea, a fost si ea aproape sã „vadã“ de acasã mondialele. „Am avut dureri mari la spate, dar mi-a dat antrenorul încredere spunîndu-mi cã nu scoate un sportiv din barcã din motive medicale“, a afirmat si Andreea. Dorina Otea vorbeste cu greu de mondialele din 2013. Era în finala de „4 vîsle“, cu 50 de metri înainte de sosire si un avans confortabil fatã de adversare. Pentru cã a bãtut vîntul balizele de delimitare a culoarelor de concurs s-au miscat pe apã. Una s-a apropiat foarte tare de barca României si o vîslã a Dorinei a lovit-o. Incidentul a dus la oprirea bãrcii si ratarea oricãrei medalii. Si acum plînge cînd îsi aduce aminte. Iar cînd a povestit, colegii i-am simtit durerea si au lãsat ochii în pãmînt stiind cît de greu îi este. Nicu Bocancea a cîstigat aurul european parcã dintr-o întîmplare. „Am pierdut în 2012 în fata Italiei si la europene si la mondiale, iar acum marea dorintã era sã fim peste Italia. Nu conta dacã noi eram pe cinci si ei pe sase. Asa însã, dacã ei au fost pe doi, noi am terminat primii“, a povestit canotorul. Pentru majoritatea a fost prima întîlnire cu presa în cadru organizat. Toti au avut emotii, iar cînd au terminat de spus cîte ceva la microfon erau mai transpirati decît dupã o încãlzire fãcutã înaintea unei curse sau a unui antrenament. Asta în conditiile în care au povestit despre realizãrile lor, despre titlurile mondiale cîstigate si despre munca depusã în fiecare zi în cantonament. Cu antrenorul Valentin Gavril au o relatie bunã. Vorbesc deschis, ascultã cînd este cazul si glumesc. ÃŽsi permit si pentru cã „omul serios apãrut cîndva în trening cu însemnele tricolore“ si-a respectat promisiunea. A contribuit si el ca ei sã ajungã campioni europeni si mondiali.
|
Autentificare
