Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2013
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 4 Mai 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Moarte si ÃŽnviere - Procesul lui Iisus

1. Sãptãmîna Mare a Patimilor. ÃŽnfrigurare. Tensiune crescîndã. Dorinta de a afla si de a întelege ce s-a întîmplat, cu adevãrat, „în vremea aceea“. Evenimente istorice si trans-istorice. Durere si Bucurie. Mister. Ca sã ne „descurcãm“ apelãm la evanghelisti (Ioan, în primul rînd), juristi (Ioan Fruma, Mircea Dutu etc), savanti (Mircea Eliade etc), scriitori (Geovanni Papini, Ernst Renan etc) si, nu în ultimul rînd, la monahul Andre Scrima.
2. Procesul lui Iisus. ÃŽn pretoriul roman. Parte din Revelatie. Dialog între vizibil sI invizibil. Iisus „stie cã a sosit ceasul Sãu si cã împlineste voia Tatãlui“. El este Cel ce depãseste, transcende, dominã. Iisus stie tot ce urmeazã. ÃŽn fata acestui personaj enigmatic, împins de iudei în fata lui Pilat, pretorul (prefectul, administratorul, care îndeplinea sI rolul de judecãtor) încearcã sã înteleagã care îI este vina acuzatului si care sînt motivele acuzatorilor.
3. ÃŽntelesurile par, însã, sã treacã dincolo de priceperea celor care se înversuneazã împotriva lui Iisus. Pur si simplu, iudeii îl predau unui tribunal „pãgîn“, pentru cã voiau sã-L dea mortii. Or, dreptul de a aplica pedeapsa capitalã îl avea numai ocupatia romanã. Puterea iudeilor îngãduia sã se aplice pedeapsa cu moartea numai în caz de adulter, blasfemie si atac împotriva Templului.
4. De aceea, primul capãt de acuzare împotriva lui Iisus în fata Sanhedriului a fost intentia Lui de a dãrîma Templul: era un mod, indirect, de a-L condamna la o moarte ritualã. Însã, conform ritualului iudeu, executia ar fi avut loc prin lapidare (aruncare cu pietre asupra condamnatului). Executia a fost evitatã, deoarece, desi iudeii au pus mîna pe pietre, Iisus a iesit din Templu.
5. În dreptul roman, crucificarea era pedeapsa aplicatã sclavilor si neromanilor. Crucificarea era pedeapsa cea mai infamantã dintre toate, iar în ochii iudeilor ea era grozãvia ultimã. Ca sã obtinã aceastã pedeapsã, iudei si romani, împinsi parcã de un duh rãu si de urgenta unor termene ce stau sã se împlineascã si de pasiunile acumulate în ajun de Pasti, concurã si colaboreazã la împlinirea Planului întrupat de Iisus.

„ÃŽmpãrãtia Mea nu este din lumea aceasta“

6. Pilat iese din pretoriu si îi întreabã pe iudei ce învinuiri îi aduc omului pe care i l-au predat. Rãspunsul lor nu îl multumeste: e un fel de diversiune, de subterfugiu. „Dacã Acesta n-ar fi fost un rãufãcãtor, nu ti L-am fi predat tie“. (Ioan 18, 30). Era evidentã lipsa de dovezi în ce priveste vina lui Iisus în fata iudeilor. De aceea, replica lui Pilat ne duce un pas înainte. El bãnuieste, poate, o „înscenare“ si nu tine sã participe la ea.
7. Rãspunsul iudeilor: „Nouã nu ne este îngãduit sã omorîm pe nimeni“ (Ioan 18, 31). Astfel, se ajunge la adîncimile nespusului, a ceea ce nu este spus dar dominã si poartã toate spusele (Ioan 18, 31): „Ca sã se împlineascã cuvîntul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnînd cu ce moarte avea sã moarã“, ceea ce ne trimite la începutul Evangheliei (Ioan 3, 14 sI urm.; 12, 32).
8. ÃŽn intimitatea pretoriului, Pilat îl întîlneste pe Iisus fatã cãtre fatã si are un dialog cu El. „Tu esti regele iudeilor?: - întreabã pretorul pe „acuzat“. (Ioan 18, 33): este o întrebare a legii. „De la tine însuti zice acesta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?“ (Ioan 18, 34), rãspunde Iisus. „Nu cumva sînt eu iudeu? Neamul Tãu si arhiereii Te-au predat mie“ (18, 35).
9. Astfel, cu o sigurantã magistralã, evanghelistul ne face sã pricepem, pas cu pas, adîncimea si înãltimea lucrurilor care se petrec acolo. Pilat vrea sã asculte cuvîntul pe care chiar omul acesta îl are de spus ca sã se apere si sã explice ceea ce se întîmplã. Iisus: „ÃŽmpãrãtia Mea nu este din lumea aceasta. Dacã ÃŽmpãrãtia Mea ar fi din aceastã lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sã nu fiu predat iudeilor. Dar acum, împãrãtia Mea nu este aici“ (18, 36)
10. Astfel, Iisus se distanteazã, apãsat, de „împãrãtia de aici“. Deci, rãspunsul lui Iisus poartã altundeva, spre locul sursei sale autentice, însã rãspunsul Lui îl multumeste doar pe jumãtate pe Pilat. Pretorul întelege cã Iisus a consimtit (acceptat, asumat) calitatea de rege: „Asadar, esti Tu rege?“, îl întreabã Pilat (18, 37). Rãspunsul lui Iisus are forta oracularã a unei revelatii în act: „Tu zici cã Eu sînt rege. Eu spre acesta m-am nãscut si spre aceasta am venit în lume, ca sã mãrturisesc pentru Adevãr; oricine este din Adevãr, ascultã de glasul Meu“(18, 37).

„Eu sînt Adevãrul“

11.Iisus consimte sã fie rege, ca sã dezvãluie Adevãrul acestei Împãrãtii, care e Împãrãtia însãsi a Adevãrului. Prin chiar nasterea Sa, El detine aceastã Împãrãtie. E nãscut din Tatãl. O mãrturie pentru Adevãr, înteleasã numai de cei ce se aflã, ei însisi, în Adevãr, din Adevãr. Însã Pilat îi aude numai cuvintele lui Iisus, nu si vocea Lui. Pentru cã întrebarea lui (18, 38) vine din adîncurile culturii, educatiei si disciplinei sale, de om din aceastã lume, pus sã mentinã ordinea si stabilitatea.
12. „Ce este Adevãrul?“, îl interogheazã pretorul pe „acuzat“. Acest schimb de cuvinte traseazã pentru întreaga duratã a lumii limitele extreme între ceea ce vine de Dincolo de lume si ceea ce rãmîne închis înlãuntrul acestei lumi. Ceea ce desparte aceste lumi este „Adevãrul“. ÃŽn lume, „Adevãrul“ este o perpetuã interogatie, care îti permite sã trãiesti ori sã mori, sã dai mortii o conceptie mãreatã si tristã, tristete de care ai dori sã te salvezi, prin strãdania de a trãi în clipã, pentru a nu cuprinde, la capãt, decît topirea în gol.
13. „Ce este Adevãrul?“. Ceea ce mã pãstreazã încã viu, ca într-un soi de iluzie, fãcînd sã tac în mine sentimentul esecului si al deantului care duce cu el totul, inclusiv si mai ales adevãrul… ÃŽnsã, dacã rãmîi la adevãrul însusi, iar nu purtat de colo colo de diversele interogatii, ori impresii despre adevãr, dacã esti, deci, din adevãr, vei asculta acest glas care, venit în lume, din afara lumii, dã mãrturie pentru adevãr.
14.Cuvintele lui Iisus: „sînt Duh si sînt Viatãã" (6, 63, 8, 51) comportã un caracter univoc de adevãr, la care Iisus se referã neîncetat: „V-am spus Adevãrul pe care l-am auzit de la Tatãl Meu“ (8, 40, 45, 50). „Eu sînt Adevãrul“ (14, 6)
15. Împãrãtia înseamnã Adevãrul. Iar acest Adevãr e Realitatea divinã însãsi. Esenta lumii de aici, a lumii noastre, e constituitã prin separarea dintre adevãr si realitate. Lumea de aici dã un spatiu si minciunii. Sîntem atît de cufundati în aceastã lume, încît nu ne mai dãm seama de separarea între adevãr si minciunã. Dacã adevãr si realitate ar coincide, lumea de aici ar lua sfîrsit si noi ne-am gãsi, brusc, în Cealaltã Împãrãtie.

„Pilat sperã cã multimea o sã accepte sã-L elibereze pe Iisus“

16. Adevãrul mãrturisit de Hristos a Adevãrul Împãrãtiei care nu e din lumea asta, ci din lumea Realitãtii divine însãsi, încît, ca sã întelegem ce spune El, trebuie sã participãm la acest Adevãr si sã fim de un acelasi Duh cu El. Fiindcã Adevãrul pentru care mãrturiseste Iisus în fata lui Pilat e Duhul însusi al Adevãrului (16, 13).
17. ÃŽntrebînd „ce este Adevãrul“, Pilat iese, din nou, din pretoriu si le spune iudeilor cã nu existã nimic care sã justifice condamnarea la moarte a învinuitului (18, 38). Si, pentru a potoli multimea, el îi spune cã „este la voi obiceiul ca la Pasti sã vã eliberez pe unul“ (18, 39). Un fel de amnistie. Pilat sperã, astfel, cã multimea o sã accepte sã-L elibereze pe Iisus.
18.Multimea este, însã, dezlãntuitã: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba“ (18, 40) - un tîlhar. ÃŽn aramaicã, Baraba - Bar Abbas - înseamnã exact „fiul tatãlui“. Iatã, deci, antiteza dintre împãrãtia aceasta, mundanã, si Cealaltã împãrãtie; antiteza dintre adevãratul Fiu al tatãlui si celãlalt. Iatã de ce parte stã preferinta acelora care în aceastã lume sînt confruntati cu Cealaltã lume.
19. Pilat esueazã, deci, în încercarea de a salva pe Iisus, încît este silit sã continue procedura obisnuitã în asemenea cazuri. „Atunci, Pilat a luat pe Iisus si L-a dat sã fie biciuit“ (19, 1). „Si ostasii, împletind cununa de spini, I-au pus-o pe cap si L-au îmbrãcat în hlamidã rosie“ (19, 2-3). Un fel de ritual al corpului de gardã, prin care lumea ia în rîs dumnezeirea...
20. Multimea nu întelege cã suveranitatea lui Dumnezeu se întemeieazã prin si în Duh, prin comuniunea ce rezultã din lilbertatea interioarã umplînd inimile care l-au primit. ÃŽnsã, Pilat, constient de datoria sa, „a iesit afarã din pretoriu si le-a zis: (19,4): „Iatã omul“, adicã, pentru mine, acest învinuit este om si asa rãmîne, înainte de orice vinã pe care as putea-o stabili.

„Mai mare pãcat are cel ce M-a predat tie“

21. Iisus stie ce va urma si acceptã. „Cînd L-au vãzut, deci, arhiereii si slujitorii au strigat „Rãstigneste-L! Rãstigneste-L! (19, 6). Este crucea cu care Iisus stie cã trebuie sã se însoteascã pentru a se întoarce din lumea aceasta în Cealaltã, din care a venit. Constiincios, stiind cã omul Iisus nu e vinovat, Pilat refuzã executarea sentintei: „Luati-L voi si rãstigniti-L!“ (19,5). Multimea, în cor: „Noi nu avem lege si, dupã legea noastrã, El trebuie sã moarã, pentru cã S-a fãcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu...“
22. „Cînd a auzit Pilat acest cuvînt, mai mult s-a temut“(19,7-8) si, desi se îndoia de vina lui Iisus, nu putea rezista presiunii multimii, care i-ar fi putut crea probleme dacã l-ar fi reclamat Romei cã este un prost administrator. De aceea, „Pilat a intrat iarãsi în Pretoriu si L-a întrebat pe Iisus: „De unde esti?, cu subîntelesul de „care-ti este tainicã obîrsie?“, întrebare care rãsunã cu puterea ultimã a enigmei care este Hristos pe punctul de a iesi din lumea aceasta. Adicã, „cine esti, în fond?“ - întrebare care L-a însotit, neîncetat, pe Iisus, la traversarea istoriei si a mediului iudeu.
23. Evident, Iisus nu le putea rãspunde, în mod direct, interlocutorilor sãi, deoarece El nu „pretinde de a fi“. El nu este acolo pentru El însusi, ci pentru Tatãl: toate, în mîna Lui le-a dat (3, 35). „De unde esti?“ „Iar Iisus nu i-a dat rãspuns“ (19,9). Dacã ar fi rãspuns, ar fi iesit, efectiv, din aceastã lume, în vreme ce, cei ce pun întrebarea asteaptã o explicatie precisã, în termenii lumii noastre. De aceea, Pilat aude numai tãcerea Lui.
24.Pilat: „Mie nu-mi vorbesti? Nu stii cã am putere sã Te eliberez sau sã Te Rãstignesc? “(19,10). Puterea legii. Si iatã cã, de astã datã, Iisus rãspunde: „E o putere care ti-a fost datã de Sus“ (19,11). Rãspunsul face parte din spectacolul Revelatiei pe cale de a se desfãsura. Este puterea care îI permite lui Pilat sã ordone crucificarea lui Iisus, deoarece Pilat nu este decît instrumentul acestei puteri. „Mai mare pãcat are cel ce M-a predat tie“ (19,11). „Era noapte...“, mentioneazã evanghelistul.
25. Pilat nu se resemneazã. El pare sã mai caute o posibilitate de a-L elibera pe Iisus. Este, însã, amenintat de multime: Dacã ÃŽl vei elibera pe Acesta, atunci nu esti prietenul Cezarului, deoarece oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului“ (19, 12). Este ceea ce pune capãt ezitãrilor si amînãrilor lui Pilat. „Deci, Pilat, auzind cuvintele acestea, a scos afarã pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecatã...“ (19, 13). „... era Vinerea (pregãtirii) Pastilor“ (19, 14).

„Eu sînt Calea, Adevãrul si Viata“

26. Pilat nu poate face altceva decît sã le repete iudeilor: „Iatã regele vostru!“ (19,14). Atît a putut retine din acest proces tumultuos. ÃŽnsã ei au strigat: „Rãstigneste-L!“ (19,15). Acest brav magistrat, Pilat, depãsit de evenimente, îsi face, totusi, pînã la capãt, meseria, întrebîndu-i: „Sã rãstignesc pe regele vostru?!“. „Nu avem rege, decît pe Cezarul“, rãspund marii-preoti (19,15). Lui Pilat nu-i mai rãmîne altceva de fãcut decît sã-L dea lor pe Iisus. „Atunci L-a predat lor ca sã fie rãstignit“ (19,16).
27. „Rege al iudeilor?“ era un pericol potential pentru însãsi autoritatea Romei. De aceea sentinta pare a fi fost retinutã, si în scris, lapidar, pe tãblita (titulus) plasatã pe cruce, deasupra capului condamnatului: INRI, adicã Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor. Pilat: „Sînt nevinovat de sîngele acestui om drept, treaba voastrã!“. „Cadã sîngele Lui asupra noastrã si a copiilor nostri!“, urlã norodul.
28. Concluzia amarã, dar încãrcatã de profunde semnificatii: Iisus a trãit într-o lume crudã si nesãbuitã, dar a oferit lumii o alternativã: nu viata exterioarã, ci cea interioarã, a smereniei, a iubirii, a iertãrii si a sperantei: „Eu sînt Calea, Adevãrul si Viata“. ÃŽnvierea nu conduce la reluarea obisnuitelor gesturi „dinainte“: „Mã sui la Tatãl Meu si Tatãl vostru si la Dumnezeu Meu si Dumnezeul vostru“ (20, 17), le spune El apostolilor, dupã ÃŽnviere.
29.Totusi, ÃŽnvierea duce la o altã dimensiune decît cea a lumii: ea era un dat cu neputintã de conceput pentru discipoli, deoarece întîlnirea cu Iisus era guvernatã de o altã lege decît cea a lumii obisnuite: Iisus „se face vãzut“ (Marcu 16, 17), „se aratã“ (21,1). „A venit, a stat în mijlocul lor si le-a zis: „Pace, vouã!“ si zicînd aceasta le-a arãtat mîinile si coasta sa (20, 19-20). Rãnile de pe cruce. Deci, crucea e aceea care „semneazã“ adevãrul ÃŽnvierii.
30. „Precum M-a iubit pe Mine Tatãl, asa V-am iubit si Eu pe voi“ (15,9). Si a suflat asupra lor si le-a zis: „Luati Duh Sfînt. Cãrora le veti ierta pãcatele, le vor fi iertate si cãrora le veti tine, vor fi tinute“ (20, 22-23). Consecintã: „Cu Tine, Hristoase, m-am îngropat si mã ridic cu Tine“, mãrturiseste o cîntare a Bisericii. Cum ne raportãm, noi, la ÃŽnviere? ÃŽn ce mãsurã receptãm mesajul ei ecleziastic comunitar?
31. Fãrã ÃŽnviere, lumea n-are nici un sens: „Dacã Hristos nu a înviat, zadarnicã este credinta voastrã“ (Corinteni 15, 17). ÃŽn noaptea ÃŽnvierii, cel mai mult ne impresioneazã generozitatea extraordinarã a momentului: Toti sînt chemati sã se bucure, chiar si ateii: „Masa este plinã, ospãtati-vã toti!...“, spune Sfîntul Ioan Gurã de Aur. Hristos, cu Adevãrat, a ÃŽnviat!

N.R.: Subtitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul

Articol afisat de 1575 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Mihai Ciubotaru, judecãtor)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective