Va fi sau nu va fi spital la Bicaz?
• desi închis de doi ani, azi va avea loc o sedintã a Consiliului de Administratie al unitãtii sanitare • este pentru prima datã cînd se aseazã la aceeasi masã toti cei care ar putea sã se implice în reluarea activitãtii • Soarta Spitalului Bicaz va fi discutatã astãzi, în cadrul unei sedinte a Consiliului de Administratie si la care care au fost invitati sã participe si reprezentanti ai Directiei de Sãnãtate Publicã dar si a altor institutii abilitate sã dea sfaturi în privinta pasilor care ar fi de fãcut. Este pentru prima datã de la desfiintarea unitãtii cînd se aseazã la discutii atît factorii politici cît si reprezentanti ai sistemului sanitar, pînã acum fiecare parte trimitînd memorii si tot felul de rapoarte pe cont propriu la Ministerul Sãnãtãtii. „Avînd în vedere cã spitalul nu a fost desfiintat prin ordin al Ministerului Sãnãtãtii si nici nu i s-a retras autorizatia sanitarã de functionare, trebuie sã vedem unde au ajuns paturile de la Bicaz. Am invitat si reprezentanti ai DSP si pe domnul primar Sãlãgean care s-a implicat extrem de mult în aceastã problemã pentru a gãsi cea mai bunã solutie. Trebuie sã trecem la fapte, pentru cã deja au trecut doi ani de la închidere si e pãcat de oamenii din zonã care bat zeci de kilometri pînã la Piatra. Dacã vom ajunge la concluzia cã este imposibil sã redeschidem spitalul sau va fi extrem de greu, atunci vom decide sã facem centru de sãnãtate, cãmin de bãtrîni sau ce-o fi mai bine pentru locuitori. Scopul nostru este sã oferim servicii medicale bicãjenilor“, a declarat medicul Ioan Uleia, fost director al spitalului. Unitatea a fost închisã la 1 aprilie 2011, printr-un ordin al Ministerului Sãnãtãtii. Practic, s-a tãiat finantarea de la stat iar angajatii au fost transferati la alte spitale. Primãria, care administra unitatea sanitarã, avea posibilitatea de a-l transforma în cãmin de bãtrîni, statul asigurîndu-i finantare pe trei ani. Edilii bicãjeni au refuzat si au încercat sã facã acolo tot felul de activitãti medicale, fie private, fie publice, dar nimic n-a mers.
|