FALSII PRIETENI
ACCENT Îti dai seama cã-s falsi, dar, din pãcate, prea tîrziu. Îmi vorbeste unul pãtit. Îti dai seama abia dupã ce, luîndu-te, o vreme, dupã aparente, dupã impresii exterioare - si asta e, bineînteles, vina ta - zici cã da, ãla, aia îti sînt prieteni. Iluzia aceasta e alimentatã si de multe evenimente de sãrbãtoare petrecute împreunã, cînd adevãrul-adevãrat se estompeazã sub o spumã superficialã si conjuncturalã.
Bine-bine - ti se poate spune- , dar un prieten nu ti-l faci doar dupã ce, sã zicem, beti mai multe sprituri împreunã, dupã cîteva revelioane si onomastici ori concedii la mare. O prietenie se sedimenteazã, stiam eu, mai ales dacã existã comunicare autenticã si comuniune de idei, de valori, de criterii. Iar asta se verificã în timp, cu încetul. Nu-i destul sã dansezi cu o fatã si, gata, te si însori cu ea. Asa-i, nu zic. Dar dacã te simti o vreme singur si trist, si strãin într-o lume mai nouã pentru tine, te cam grãbesti, te iei dupã detalii si nu esti atent la esentã, la fond. Asa te trezesti, dintr-o datã, mai ales cînd ai avea mare nevoie de sprijin, cînd esti la necaz, cã prietenul tãu, prietena ta, dispar, fac stînga-mprejur. Ti se aratã ca niste strãini, ori, si mai rãu, te trãdeazã, pur si simplu, îti devin aproape dusmani. Apropo de trãdare, nu stiam, într-un timp, de unde mi se trage cu bancurile alea politice. Cã pe vremea ÃŽmpuscatului, mai spuneam, recunosc. Si, dupã cum stiti, era o culpã majorã, o puteai mierli. Am scãpat printr-o minune, cînd am aflat si de unde stiau „ãia“... . „Prietenul“ meu le-o spusese. El era, în mod cert, cã chiar lui i-am zis ultimul banc. Deci era, cum se spune prin cartier, „bãiat de bãiat“. Halal sã-i fie! Si cine-i vinovatul? Pãi tu, mai ales tu. O prietenie, stim cu totii, e mai tare si mai puternicã decît dragostea. ÃŽn dragoste te poti lua si dupã prima vedere. Se întîmplã. Prietenia e un sentiment pe termen lung. Aici nu încap ipocritii, smecherii, cãcãnarii. Bine, dar mãcar te-ai lecuit?, întreb eu pe povestitorul meu, pãtitul din istoria asta. Desi prea tîrziu, cred cã m-am lecuit. Numai cã îmi pare rãu cã m-am înselat. Am pierdut o grãmadã de timp, si, cumva, încrederea în oameni.
|
Autentificare
