Nouã pietreni si clipele de neuitat din Himalaya
• nouã temerari pietreni au petrecut trei sãptãmîni în expeditie pentru a cuceri patru vîrfuri în masivul asiatic • „excursia“, cu bune si cu rele, îi face pe toti cei întorsi din Himalaya sã viseze cã vor reveni pe tãrîm nepalez • prietenia i-a mînat în lupta cu muntele si tot prietenia i-a readus teferi acasã • Robert Tutuianu, Simion Poianã, Toni Pruteanu, Ionut Stefãnescu, Viorel Tofan, Ciprian Chelariu, Marin Amarinei, Cristi Rica si Lucian Mihai. Toti s-au pus în slujba echipei si au reusit sã îsi îndeplineascã un vis. Toti, plus cuvîntul prietenie. Au iubit de cînd se stiu muntele si mereu au privit spre mai sus si si-au imaginat cã în viatã vor reusi sã îsi lase „amprentele“ pe cel mai impresionant masiv al lumii - Himalaya. Au ajuns la momentul în care pot sta în jurul unei mese si povesti despre ce au trãit într-o astfel de „excursie“. Asa s-a întîmplat ieri. Au fost trei sãptãmîni în Himalaya. Au trãit momente de neuitat si si-au dat seama cît de mult înseamnã unii pentru altii. Le sînt vii în ochi si inimi aterizarea cu avionul pe o pistã al cãrei capãt era o stîncã sau trecerea prin localitãtile nepaleze. Cu restaurantele lor ce nici la nivelul unei bodegi de pe la noi nu se ridicã, cu terenuri de joacã pe marginea prãpãstiilor. ÃŽsi aduc aminte de oameni si felul lor de a supravietui. Copii naivi si fericiti. Peisaje de o frumusete rarã, pentru cã e munte lîngã munte, iar cel pe care tocmai l-ai trecut te duce spre altul care te atrage ca un magnet. Clipe în care le-au dat serpasilor haine si încãltãminte, iar acestora le-au dat lacrimile de fericire. Apoi, urcusul. Ajutati de încã 13 nepalezi, plus patru iaci, au luat traseul în piept. Au mers pe gheatã, au trecut peste crevase adînci de zeci de metri. Totul pentru a cuceri douã vîrfuri de 5.000 de metri si alte douã de 6.000. „Cînd am plecat de acasã ne imaginam cam ce vom întîlni în drum, dar acolo viata e altfel“, a recunoscut Ciprian Chelaru. Este singurul din grup care a spus rãspicat cã nu s-ar mai întoarce. Nu curînd, dar e constient cã Himalaya îl va rechema. Au trãit mereu ca-ntr-un frigider. Au mîncat în frig, s-au schimbat în frig, au dormit în frig, s-au spãlat în frig. Hainele le erau ca de tablã, iar sacii de dormit cei mai buni prieteni pe timp de noapte. „Am ajuns la epuizare fizicã si psihicã. Nu reuseam adesea sã articulãm cuvintele. Acum stiu ce înseamnã Himalaya“, a mai spus Ciprian. Toti sînt de acord, dar acum privesc cu satisfactie spre acele zile. „Nu-i usor, însã tot ce se petrece acolo te face sã fii mult mai atent la tine si la cei din jur. Ridici tot mai mult nivelul în tot ceea ce faci“, a precizat si Toni Pruteanu.
Schil era sã moarã-n Himalaya
„Omul expedietiei“ a fost declarat Lucian Mihai. Un pietrean ce munceste acum în Italia s-a chinuit aproape toatã perioada petrecutã pe munte. Nu s-a acomodat cu conditiile din Nepal. A avut dureri de cap continuu si a vomat constant. A rezistat si a rãmas lîngã echipã, desi, în final, n-a trãit bucuria cuceririi vreunui vîrf. Poate cel mai dornic sã revinã în Himalaya este Simion Poianã, zis si Schil. Era sã îsi dea sfîrsitul pe pãmînt asiatic, dar... „mi-a rãmas sufletul acolo. Am avut un preinfarct si am amortit. Mi-a dat sîngele pe nas. Nu puteam misca o mînã“. Dus la un spital nepalez, dupã ce Ionut Stefãnescu i-a dat primul ajutor si, poate, l-a salvat de la moarte, Schil a vãzut cum altii au pãtit-o rãu de tot. „Numai morti n-am vãzut. ÃŽn rest, oameni cu mîini si picioare amputate sau care si-au lãsat nasul acolo din cauza frigului“, povesteste zîmbitor, dar constient prin ce a trecut Simion Poianã. Dacã-l lasã medicii se duce sã se batã iar cu Himalaya. De fapt, momentele grele prin care a trecut Schil reprezintã pentru grup amintirea cea mai durã. „A doua zi dupã cele întîmplate cu colegul nostru mi-am pus întrebarea dacã meritã sacrificiul. Cînd am reusit am simtit însã cã le-am rãplãtit celor din jurul meu eforturile si încrederea“, ne-a spus Marin Amarinei. Problema de sãnãtate a lui Schil a unit si mai mult grupul, i-a fãcut sã simtã ce mult le lipseste colegul si ce importantã este viata. Totul în Nepal pare din trecut. Inclusiv mîncarea. Tot ceea ce cumpãrau era aproape expirat sau chiar expirat. S-au sãturat de lipie cu miere, de supe, de ceai, de orez si ouã. „Supele erau de fapt apã cu gust de ce vrei tu, iar cînd vroiam sã cumpãrãm ceva ne uitam bine la termenul de expirare, dar toate erau la fel, indiferent cã vorbesti de ciocolatã sau biscuiti“, a povestit Robert Tutuianu. Toti viseazã la o expeditie care sã se încheie cu cucerirea unui vîrf de 8.000 de metri în Himalaya. Pînã atunci se vor pregãti prin Caucaz, prin Alpi si prin alti munti. Dar nimic nu se comparã cu Himalya...
|
Autentificare
