SECURITATEA CEAUSISTÃ SI „ATENTATUL“ UNOR COPII

• de la o joacĂŁ de copii, pietreanul Mihai Bontea a fost tĂŽrĂŽt prin puscĂŁrii si condamnat politic • cicĂŁ ar fi atentat la siguranta statului comunist • dupĂŁ ce a executat pedeapsa a fost urmĂŁrit de Securitate pĂŽnĂŁ aproape la Revolutie • de peste 20 de ani stĂŁ ĂŽn acelasi bloc cu securistul care l-a anchetat cĂŽnd era un copil •

Pietreanul Mihai Bontea, de 72 de ani, proprietarul unei mici fabrici de mobilĂŁ din oras, a avut parte de-o viatĂŁ tumultoasĂŁ. De prin anul 1959, adicĂŁ timp de vreo trei decenii a tinut pe jar fosta Securitate, motiv pentru care nici el nu a avut o viatĂŁ prea usoarĂŁ. Totul a plecat de la o joacĂŁ de copil, de la un mic „rĂŁzboi“ pe care el si alti vreo cinci pusti l-au inventat ĂŽn anul 1954, pe cĂŽnd avea numai 13 ani. Copii fiind, au gĂŁsit douĂŁ arme, fĂŁrĂŁ munitie, au creat o micĂŁ organizatie secretĂŁ si au inventat numai un rĂŁzboi al lor pe care l-au desfĂŁsurat pe dealul CĂŽrloman. Au avut si un jurnal si nume conspirative cum ar fi „Monte Cristo“, „George Farrow“ ori „Luigi Wampa“. Aveau carnete de membru si achitau cotizatii lunare. CĂŽnd s-au plictisit, pustii au abandonat „lupta“, iar grupul s-a destrĂŁmat cĂŽtiva ani mai tĂŽrziu, cĂŽnd Bontea si alti doi prieteni au intrat la Liceul „Petru Rares“. În 1959 Securitatea a aflat de micul lor joc si l-au catalogat ca atentat la siguranta statului comunist. Si a ĂŽnceput prigoana. Bontea a fost arestat, gĂŁsit vinovat si condamnat la 8 ani de muncĂŁ silnicĂŁ. În final acuzatiile s-au schimbat, au pierdut caracterul politic si s-a ajuns la o pedeapsĂŁ de doi ani din care a executat efectiv un an, nouĂŁ luni si 29 de zile. Foarte greu si-a terminat studiile, a devenit inginer, dar a fost mereu urmĂŁrit de Securitate. Recent a cerut ĂŽn instantĂŁ recunoasterea caracterului politic al condamnĂŁrii si daune de un milion de euro. A avut cĂŽstig de cauzĂŁ cu prima cerere, iar pentru a doua Tribunalul Neamt i-a acordat 150.000 de euro. Statul român nu a fost dispus la platĂŁ, a fĂŁcut recurs, iar Curtea de Apel BacĂŁu a ĂŽntors sentinta si a considerat cĂŁ nu i se cuvin despĂŁgubiri.

Arme gĂŁsite ĂŽn ruinele unei foste brutĂŁrii

Viata nemteanului urmĂŁrit aproape toatĂŁ viata de Securitate nu a fost deloc una usoarĂŁ. Cu toate acestea Mihai Bontea se poate considera un om realizat. A reusit sĂŁ finalizeze liceul si cu toate vitregiile a urmat si facultatea si a devenit inginer. Nu i-a fost usor nici ĂŽn productie, dar a rĂŁzbit si acolo. Si-a ĂŽntemeiat o familie frumoasĂŁ si se mĂŽndreste cu douĂŁ fiice. Acum, la vĂŽrsta la care unii ĂŽsi cresc nepotii, el nu are liniste si pentru a fi activ si a se simti de folos ĂŽn continuare, a pus bazele unei firme de mobilĂŁ. „Familia este cea care m-a ajutat foarte mult, care m-a sprijinit ĂŽntotdeauna, si de unde mi-am luat resursele ori de cĂŽte ori am avut nevoie. Familia este locul unde ĂŽntr-adevĂŁr ĂŽti gĂŁsesti linistea si echilibrul. Nu pot sĂŁ-mi ĂŽnchipui o viatĂŁ fĂŁrĂŁ ai mei si nu cred cĂŁ as fi reusit ĂŽn viatĂŁ dacĂŁ ei nu mi-ar fi fost aproape“, spune Mihai Bontea despre cei de lĂŽngĂŁ el, sotia si cele douĂŁ fiice. Chiar dacĂŁ incidentul care i-a marcat destinul a avut loc ĂŽn urmĂŁ cu foarte multi ani, rememoreazĂŁ faptele ca si cum acestea s-ar fi ĂŽntĂŽmplat ieri. „Eram niste copii de 13 ani, care aveam ĂŽn cap toate aventurile pe care le mai vĂŁzusem ĂŽn filmele de rĂŁzboi. În plus, unul dintre noi, Petru Botezatu, care acum este rezident ĂŽn SUA, avea colectia de cĂŁrti de aventuri «Dox». Erau ĂŽn vogĂŁ la acea vreme. Poate nu s-ar fi ĂŽntĂŽmplat nimic dacĂŁ ĂŽntr-o bunĂŁ zi nu ne-am fi dus sĂŁ ne jucĂŁm ĂŽn ruinele unei foste brutĂŁrii din cartierul Precista. Eram cinci ĂŽn grup si ne ascundeam unii de ceilalti. Ce vreti, eram copii. Numai cĂŁ la un moment dat, unul dintre noi a gĂŁsit ĂŽn peretii unei foste magazii armele. De acolo a ĂŽnceput totul. Atunci s-au pus bazele organizatiei «Vulturul»“, a povestit Petru Bontea.

Un carnet gĂŁsit la mĂŁnĂŁstire

Acesta si-a amintit cĂŁ din acea organizatie fĂŁceau parte pe lĂŽngĂŁ el Petru Botezatu, Mihai Cristali, care acum se aflĂŁ ĂŽn Timisoara, Constantin ApescĂŁritei, Dan Cocias, Mihai Horia si Dumitru Necula. Acesta din urmĂŁ a decedat, iar unora din membrii grupului li s-a pierdut urma. „Asa a luat fiintĂŁ asociatia Vulturul. Botezatu era cĂŁpitan, eu eram secretar si strĂŽngeam cotizatiile, iar toatĂŁ activitatea era mentionatĂŁ ĂŽntr-un registru jurnal pe care ĂŽl tineam eu. Ne jucam si noi si ne imaginam rĂŁzboaie pe care le purtam pe dealurile din ĂŽmprejurimile orasului. Nu rĂŁsturnam noi atunci regimul politic (rĂŽde - n.r.), ĂŽn nici un caz nu de asta a fost vorba. Pur si simplu ne jucam si ni se pĂŁrea absolut fantastic. În fine, anii au trecut, iar dupĂŁ ce am terminat scoala generalĂŁ eu, Botezatu si Cristali am intrat la liceu. Restul s-au ĂŽmprĂŁstiat care pe unde. Nimeni nu ne-a ĂŽntrebat niciodatĂŁ nici de arme, nici de carnetele de membru pe care le aveam la asociatia noastrĂŁ si nici de registru. Asta pĂŽnĂŁ ĂŽn anul 1959, cĂŽnd Constantin ApescĂŁritei ar fi vrut sĂŁ se cĂŁlugĂŁreascĂŁ. Ar fi mers la MĂŁnĂŁstirea Horaita si a intrat sub ĂŽndrumarea unui cĂŁlugĂŁr mai ĂŽn vĂŽrstĂŁ. A stat acolo destul de putin, cĂŽteva luni, dupĂŁ care a abandonat lucrurile acolo si a plecat. Printre toate obiectele lui pe care le lĂŁsase la mĂŁnĂŁstire se afla si carnetul de membru de la asociatia noastrĂŁ. A fost cĂŁutat, a fost gĂŁsit pe la Bucuresti si de aici a pornit totul“, a rememorat Mihai Bontea anii de dinaninte de ĂŽnceperea calvarului.

„Crema societĂŁtii românesti era ĂŽn puscĂŁrie“

Apoi, Securitatea i-a vĂŽnat la propriu pe toti membrii fostei asociatii „Vulturul“. Bontea a fost arestat pe cĂŽnd era elev de liceu si timp de doi ani a fost purtat prin mai multe penitenciare din tarĂŁ. „Cel mai greu cred cĂŁ le-a fost pĂŁrintilor, care foarte mult timp nu au mai stiut nimic de mine. Nu stiau dacĂŁ-s viu sau nu si nu aveau nici cea mai micĂŁ idee unde m-as putea afla. Timp de doi ani, ĂŽn perioada 1959 - 1960 am fost ĂŽn Penitenciarul BacĂŁu, Penitenciarul Jilava, ĂŽnapoi la BacĂŁu, ĂŽn Penitenciarul de la Piatra Neamt, iar la BacĂŁu, si ultimul a fost colonia de muncĂŁ Peninsula, din judetul Constanta, subcolonia Nazarcea. La anchetĂŁ am luat si bĂŁtaie, dar cel mai greu era cĂŽnd ne tineau ĂŽn picioare, la perete, ore, zile, nopti, de nu mai stiam ĂŽn ce zi sĂŽntem, ori dacĂŁ-i zi sau e noapte. În acele vremuri eram cĂŽte 100 ĂŽn camerĂŁ si nu apucam niciodatĂŁ sĂŁ-i stim pe toti, pentru cĂŁ foarte repede se fĂŁceau schimbĂŁri, plecau unii, veneau altii. În acele vremuri tulburi, ĂŽn ĂŽnchisoare se afla crema societĂŁtii românesti. Erau toti intelectuali, oameni cu carte, culti, cititi. Vorbesc de profesori universitari, juristi, toti cei care se opuneau sistemului, ori despre care sistemul credea cĂŁ se opun. Am auzit atunci cĂŁ printre noi ar fi fost si PĂŁstorel Teodoreanu. Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit cĂŁ ar fi fost ĂŽncarcerat la aceeasi ĂŽnchisoare unde mĂŁ aflam si eu“, a mai spus pietreanul.

StĂŁ ĂŽn acelasi bloc cu securistul care l-a anchetat

Cel care s-a ocupat de ancheta ĂŽn cazul Bontea a fost Aurel Mihalcea. Acesta s-a aflat o vreme ĂŽn rĂŽndurile SecuritĂŁtii din Piatra Neamt, iar mai apoi ĂŽn structurile de la BacĂŁu. „La ĂŽnfiintarea judetului, Mihalcea a devenit comandantul SecuritĂŁtii din Piatra Neamt. El ne-a anchetat. Culmea este cĂŁ acum locuiesc cu el ĂŽn acelasi bloc, pe aceeasi scarĂŁ. Din anul 1990 sĂŽntem vecini. CĂŽnd m-am mutat eu acolo el deja locuia ĂŽn acel bloc, venise se pare de la Caras Severin unde lucrase ĂŽn Securitate pĂŽnĂŁ la Revolutie. SĂŽntem vecini de ani de zile, dar asta nu ĂŽnseamnĂŁ nimic pentru mine. A ĂŽncercat la un moment dat sĂŁ mĂŁ contacteze, sĂŁ vorbeascĂŁ cu mine, nu stiu ce-ar fi avut sĂŁ-mi spunĂŁ. Am refuzat dialogul, atĂŽt i-am spus: «Nu am ce discuta cu dumneata». Îmi este absolut indiferentĂŁ persoana lui si nu vreau sĂŁ am de-a face cu el. Nici mĂŁcar o clipĂŁ nu am intentionat sĂŁ plec eu de acolo cĂŽnd mi-am dat seama cĂŁ sĂŽntem vecini, nici acum nu-mi doresc acest lucru. Asta-i rĂŁzbunarea mea, dacĂŁ pot sĂŁ-i spun asa: sĂŁ stau lĂŽngĂŁ el si sĂŁ-l sfidez. Noi, cei condamnati politic avem douĂŁ mari calitĂŁti: nu urĂŽm si nu ne rĂŁzbunĂŁm. Vrem doar sĂŁ ni se recunoascĂŁ caracterul politic al perioadei de detentie. SĂŽnt solutii diferite, de la o instantĂŁ la alta. Mie mĂŁcar mi s-a recunoscut acest caracter, dar Curtea de Apel BacĂŁu a apreciat cĂŁ nu mi se cuvin daune. Dar ĂŽn cazul lui Cristali, la Timis, s-a dat altĂŁ solutie, nu i-a fost recunoscut acest caracter. SĂŽntem totusi ĂŽn aceeasi tarĂŁ, iar instantele judecĂŁ dupĂŁ aceleasi legi, nu-i asa?. Eu am atacat sentinta, iar acum cauza se aflĂŁ la Înalta Curte de Casatie si Justitie, care va da o sentintĂŁ definitivĂŁ“, a mai spus Mihai Bontea. Acesta este presedintele filialei nemtene a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, si prin asociatie a initiat o actiune similarĂŁ cu a lui si ĂŽn numele lui Petru Botezatu, care acum se aflĂŁ ĂŽn SUA.

„De prin ĂŁ'87 nu am mai prezentat interes“

DupĂŁ toate cele pe care le-a pĂŁtimit din cauza unui joc de copil, l-am ĂŽntrebat pe inginerul Bontea dacĂŁ se simte un om liber, ori dacĂŁ ĂŽncĂŁ se simte urmĂŁrit, filat sau supravegheat. „În nici un caz nu mĂŁ simt amenintat. De nici un fel. Stiu despre ce vorbesc. Am fost urmĂŁrit de cĂŽnd am iesit din ĂŽnchisoare pĂŽnĂŁ prin 1987. Apoi gata, au ĂŽncetat. Nu am stiut niciodatĂŁ de ce mĂŁ urmĂŁresc si nici de ce au ĂŽncetat sĂŁ facĂŁ acest lucru. Probabil cĂŁ nu mai prezentam interes. Si-or fi dat seama ĂŽn sfĂŽrsit cĂŁ nu prezint nici un pericol. Nu stiu ce sĂŁ spun. În ce priveste anii de dupĂŁ Revolutie, abia atunci m-am simtit un om liber, cu adevĂŁrat“, a mai adĂŁugat Petru Bontea. Tot atunci Mihai Bontea a devenit director general la fabrica de mobilĂŁ din Piatra Neamt. Cu toate suferintele ĂŽndurate pĂŽnĂŁ la acel moment nu a avut nici un gĂŽnd sĂŁ emigreze ĂŽn lumea largĂŁ, desi posibilitĂŁti a avut destule. De asemenea, nu a intrat ĂŽn nici o formatiune politicĂŁ, chiar dacĂŁ i s-a propus acest lucru din mai multe directii. „Am fost curtat de multi, dar nu am acceptat. Nu am fost membru al nici unei formatiuni politice. Nu am fĂŁcut nimic si am fost arestat, daĂŁ' sĂŁ mai si fac ceva...“, a ĂŽncheiat pietreanul cu un surĂŽs amar ĂŽn coltul gurii.
Dintre toti „Vulturii“ el este unul din cazurile fericite, un om cu o viatĂŁ ĂŽmplinitĂŁ. Altii, din acelasi grup, nu au avut suficientĂŁ tĂŁrie pentru a trece peste greutĂŁtile suferite ĂŽn perioada comunistĂŁ si au rĂŁmas profund marcati de perioada nesfĂŽrsitĂŁ de interogatorii, precum si de perioada detentiei, si nu si-au mai revenit niciodatĂŁ