La Bicaz, realitãti sumbre
• populatia Bicazului a scãzut în ultimii ani vertiginos • aceasta se justificã, mai ales, prin numãrul mare de bicãjeni ce au luat drumul bejeniei, îndeobste dupã privatizarea Moldocim-ului, cînd s-au trezit pe drumuri • se adaugã natalitatea scãzutã si numãrul mare de decese • Populatia Bicazului a scãzut în ultimii ani vertiginos, conform recensãmîntului din toamnã urbea de sub baraj numãrînd 7.245 de locuitori. Fatã de recensãmîntul din 2002, cînd Bicazul înregistra 8.428 de locuitori, populatia înregistreazã astãzi cu 1.183 de persoane mai putin. Scãderea într-un timp relativ scurt se justificã, mai ales, prin numãrul mare de bicãjeni ce au luat drumul bejeniei, îndeobste dupã privatizarea Moldocim-ului, cînd s-au trezit pe drumuri. Astfel, dacã în ‘89 numãrul cimentistilor era de aproximativ 3.300 de salariati, o treime din populatia Bicazului, astãzi, abia de atinge 300. La aceste cauze se adaugã natalitatea foarte scãzutã si numãrul mare de decese, ambele motivîndu-se prin vîrsta înaintatã a bicãjenilor. Si totusi, din cei 7.245 de locuitori, peste 1.300 constituie populatie activã, ce ocupã cele peste 900 de locuri de muncã existente în localitate. Restul oamenilor muncesc în localitãtile vecine sau la Piatra Neamt. Cît priveste locurile de muncã ale bicãjenilor, care nu acoperã deloc necesarul, logic ar fi fost sã fie gãsitã o solutie alternativã la mãsura economicã luatã unilateral de cãtre conducerea Carpatcement, poate chiar cu sprijinul aceleasi unitãti economice, dar n-a fost sã fie. S-a tot vorbit, si se vorbeste încã, la Bicaz, despre dezvoltarea turismului, ca unica posibilitate de înflorire economicã a zonei. Pe aceastã temã au apãrut 18 pensiuni, sase unitãti tip hotel si douã unitãti tip cãmin, basca unele restaurante mai mici ori mai mari. Nimic rãu, numai cã cei ce si-au încercat norocul, multi dintre ei cu banii ce au constituit salariile compensatorii luate la plecarea din Ciment, s-au trezit peste noapte cu investitiile goale si fãrã bani la chimir. Asta, deoarece turismul nu poate creste cu români tot mai sãraci si strãini ce nu se înghesuie sã ne calce pragul. De remarcat însã faptul cã administratia localã a întocmit nu de mult o strategie de dezvoltare economico-socialã si durabilã a Bicazului pe o perioadã de cinci ani, de altfel foarte bine documentatã tehnic si de care se tinea seama în tot ce se executa în urbe. Un fapt lãudabil, numai cã viata a demonstrat cã socotela din tîrg nu se potriveste cu cea de-acasã. Douã dintre coordonatele de bazã ale strategiei, si asta doar la o primã vedere, dar independent de vointa localã, nu mai corespund astãzi. Numãrul locuitorilor si disparitia de pe harta socialã a orasului a fostului spital uman, una dintre marile unitãti sociale, ce presupunea pentru oamenii locului aproape 200 de locuri de muncã. De ce? Cum? Cine? „Catã orbul, scoate-i ochii!“, spune-o vorbã din bãtrîni. ÃŽn rest, liniste si pace!
|