Patru suflete chinuite de necazuri, griji si boli
• un pietrean suferind de un handicap fizic sever a fost nevoit sã îsi vîndã apartamentul pentru a face fatã ratelor si facturilor care îl copleseau • acum cautã o locuintã cu chirie modicã, în care sã se mute cu sotia, cu deficiente si ea, cu fiul si mama bolnavã • Bolnavi, fãrã casã, fãrã masã, cu un copil de crescut si purtat prin scoli si o mamã bolnavã si ea pe care o au de îngrijit, cam acestea sînt coordonatele între care îsi duc viata sotii Radu, care pînã mai ieri aveau un apartament în blocul B8, de pe strada 1 Decembrie 1918, în Piatra Neamt. ÃŽmpinsi de datoria colosalã pe care o aveau la întretinere, proprietarii locuintei au decis sã vîndã apartamentul pentru a-si achita dãrile. De fapt era locuinta bãtrînei, împreunã cu care stau de ani de zile. Doar cã dupã ce au împãrtit banii pe care i-au încasat, s-au trezit cã le-a mai rãmas destul de putin si nu mai pot lua altã locuintã, dar sperã sã gãseascã un spatiu pe care sã îl închirieze pe o sumã cît mai micã. Dorinta lor este ca acesta sã fie cam în acelasi loc în care au trãit pînã acum, în zona Dãrmãnesti, pentru cã bãiatul este elev în clasa a IV-a la Scoala nr. 5, si niste mãicute de origine catolicã asigurã masa pentru copil si bunica lui, zilnic. „Situatia noastrã este ca vai de ea si sperante prea mari de a o schimba nu se prea întrevãd. Din nefericire, în cîteva zile va trebui sã pãrãsim apartamentul pe care l-am vîndut, dar nu avem unde ne muta. Ne intereseazã o locuintã pe care sã o închiriem cu o sumã mai micã, pentru cã nu ne permitem sã dãm chirie la pretul pietii. Tragem nãdejde cã vom gãsi niste oameni de bine care sã ne ajute cu o locuintã pe care sã nu vrea prea multi bani si în care sã ne mutãm cît mai repede. Eu sufãr de paraparezã spasticã si mã deplasez folosindu-mã de baston. Sotia, în vîrstã de 38 de ani, are hemiparezã la mîna dreaptã si nu o poate folosi. Mama are 70 de ani si în 2010 a cãzut si si-a rupt soldul. Nu s-au mai lipit bine oasele si abia se miscã prin casã, folosindu-se de cadrul metalic. ÃŽi multumim lui Dumnezeu cã fiul nostru este sãnãtos si cã îsi doreste sã învete. Pentru el vrem sã rãmînem în zona Dãrmãnesti în chirie, ca sã fie aproape de scoalã. Cu ajutorul unor mãicute catolice, bãiatul si mama beneficiazã de hranã în fiecare zi. Trebuie sã merg eu sã le aduc mîncarea si dacã am sta departe de aici, nu stiu cum as mai ajunge, pentru cã mã deplasez destul de greu“, a povestit Neculai Radu, în vîrstã de 44 de ani.
Datorii, penalitãti, penalitãti la penalitãti...
Viata plinã de privatiuni a fãcut ca, în timp, datoria totalã a familiei Radu la întretinere înainte de a vinde locuinta sã fie de 280 milioane de lei vechi, suma aceasta fiind una dintre cele mai mari din oras la plata apei reci, calde, lumina pe casa scãrii si a celorlalte cheltuieli gospodãresti. ÃŽntretinerea pe o lunã din aceastã varã a fost de sapte sute de lei, din care 200 reprezentau contravaloarea utilitãtilor si 500 de lei erau penalitãtile si penalitãtile la penalitãti. Vecinii de pe scara unde încã mai poate sta cîteva zile familia Radu regretã necazul prin care au de trecut cei patru semeni, si asa bãtuti de soartã, dar rãsuflã usurati cã nu vor mai avea pe tronson o locuintã cu datorii colosale, care în orice moment ar fi putut atrage sistarea apei cãtre proprietari. „Regret cã vor avea de suferit foarte mult de acum pentru cã nu vor mai avea o locuintã a lor, ci una pentru care vor plãti chirie. Erau oameni linistiti, iar copilul umblã curat si îsi doreste sã învete carte. Dar ne temeam mereu cã amenintãrile din partea furnizorilor de utilitãti ar putea fi puse în practicã, pentru cã adunîndu-se datorii atît de mari puteau trece la opriri. Din pãcate, au neglijat acest aspect, al plãtii întretinerii si al ratelor la bãnci, si iatã unde s-a ajuns!“, a spus o vecinã.
Venitul lunar al familiei Roman - de la nepot si pînã la bunicã, se apropie de 1.500 de lei. Din acesti bani ar putea da o parte pentru chirie. O umbrã de sperantã vine dinspre Primãria Piatra Neamt, Neculai Roman umblînd zilele acestea pentru a-si face dosar în baza cãruia ar putea primi o locuintã socialã. Dacã ar avea acest noroc, sã-l ajute autoritãtile, zice el, s-ar muta chiar si în Speranta, numai sã aibã o chirie mai micã de plãtit. Mizeazã pe faptul cã sotii Roman nu au detinut niciodatã o proprietate, apartamentul vîndut fiind al bãtrînei care abia se miscã prin casã. ÃŽn tot acest timp cît se poartã discutiile despre complicata problemã a unor oameni vai de ei, bãiatul stãtea cu ochii mari „sã prindã“ tot ce se vorbea în casã. E mîndrul cã sfîrsitul de an scolar de astã varã i-a adus într-o singurã zi nu mai putin de cinci diplome. Dupã actualul an sperã sã se poatã muta la Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamt, unde activeazã în cadrul pregãtirilor cu un profesor de specialitate. ÃŽi lãsãm pe cei patru fãcînd planuri cã poate vor iesi din situatia disperatã în care se aflã, dar nu putem sã nu vedem temerea de pe chipurile adultilor. Cînd sã iesim din locuintã dãm cu ochii de bastoane mai mari, mai mici, de cadrul metalic al bãtrînei si parcã ceva negru ni se pune în fata ochilor. Sînt obiectele atît de necesare unor oameni care n-au avut bafta de a fi sãnãtosi. Cã norocul nu pare a le fi surîs vreodatã în viatã, decît atunci cînd au vãzut cã au un copil sãnãtos. Si poate cineva le va deschide o usã...
|
Autentificare
