EXPEDITIE CU ULTIMII PLUTASI

• vineri si sĂŽmbĂŁtĂŁ, pe BistritĂŁ, localnicii au putut vedea ultima plutĂŁ cu plutasi adevĂŁrati • initiatorul ineditei expeditii a fost Constantin Cojocaru, fost profesor universitar si diplomat, care avea sĂŁ ne spunĂŁ: „A fost extraordinar de reconfortant sĂŁ mai simt atmosfera de atunci, sĂŁ mĂŁ mai vĂŁd pe plutĂŁ, s-o conduc si sĂŁ admir peisajele de pe Valea Bistritei“ • „drumul“ n-a fost scutit de suspans •

PlutĂŁritul pe Valea Bistritei a devenit, pentru douĂŁ zile ale sfĂŽrsitului de sĂŁptĂŁmĂŽnĂŁ, actualitate. ÎntĂŽlnirea celor ce poartĂŁ ĂŽn suflet amintirea vremilor pe cĂŽnd meseria constituia o preocupare de bazĂŁ ĂŽn zonĂŁ a fost prilejuitĂŁ de lansarea la apĂŁ a unei plute pe Bistrita, la Barnar, ĂŽn judetul Suceava si transportul ei, cu plutasi veritabili, pĂŽnĂŁ ĂŽn satul Galu, din comuna Poiana Teiului. Autorul aventurii a fost Constantin Cojocaru - Tuiac, profesor si diplomat, nĂŁscut, crescut si format ca om ĂŽn satul Lunca GĂŽstei, asezare situatĂŁ la o azvĂŽrliturĂŁ de bĂŁt de Borca, care ĂŽn urmĂŁ cu un an a lansat pe piata editorialĂŁ româneascĂŁ lucrarea purtĂŽnd titlul „PlutĂŁritul pe Bistrita“. Obiectivul acestei ĂŽntĂŽmplĂŁri, pline de nostalgie pentru vĂŽrstnici si inedit pentru tineri, a fost acela de a readuce ĂŽn prezent pentru o clipĂŁ un crĂŽmpei din existenta de altĂŁdatĂŁ a trĂŁitorilor locului. „Am dorit foarte mult sĂŁ realizez acest lucru. SĂŁ aduc ĂŽn actualitate un moment al plutĂŁritului de altĂŁdatĂŁ si sĂŁ retrĂŁiesc acele vremuri. Pentru mine a fost extraordinar de reconfortant sĂŁ mai simt atmosfera de atunci, sĂŁ mĂŁ mai vĂŁd pe plutĂŁ, s-o conduc si sĂŁ admir peisajele de pe Valea Bistritei. Si-apoi, celor ĂŽn vĂŽrstĂŁ am dorit sĂŁ le reamintesc, iar celor tineri, sĂŁ afle cum munceau bunicii lor“, a declarat profesorul Constantin Cojocaru - Tuiac, sufletul „povestii“ cu pluta pe Bistrita. Si cum nu-i de ici de colo sĂŁ fii martorul unui astfel de eveniment rarisim, aveam sĂŁ purcedem si noi ĂŽn zonĂŁ pentru a lua urma plutei cu pricina.

Emotii

SĂŽmbĂŁtĂŁ, putin peste 9 ceasuri, ajungem la Lunca, Borca. Aflasem cĂŁ pluta, pornitĂŁ cu o zi ĂŽnainte din Barnar, trĂŁsese peste noapte ĂŽn chiar satul de obĂŽrsie al domnului profesor. Numai cĂŁ, spre surprindere, la descĂŁlecatul nostru ĂŽn sat, peste tot trona linistea. ÎntrebĂŁm ĂŽn dreapta si-n stĂŽnga pĂŽnĂŁ dĂŁm de casa omului. Facem o strigare la poartĂŁ si ne apare de dupĂŁ coltul casei gazda, de la care aveam sĂŁ aflĂŁm cĂŁ nimerisem unde trebuie. SĂŽntem invitati pe ceardac la o cafea, pĂŽnĂŁ la sosirea celui pe care-l cĂŁutam, care, ni s-a spus, tocmai plecase la Borca dupĂŁ plutasi. „CĂŁ timpul trece si la 11, cel tĂŽrziu, ĂŽi plecarea“, ne-a povestit doamna, sotia profesorului. Si cum ne-a indicat locul de acostare al „ambarcatiunii“, curiosi din fire, dĂŁm un ocol plutei. Ca sĂŁ nu pierdem timpul degeaba. Mai trec ceva minute si auzim zarvĂŁ ĂŽn curte. Tocmai sosise autorul ĂŽntĂŽmplĂŁrii, ĂŽnsotit de mai multe persoane, plutasi, prieteni, rude, un ĂŽntreg cortegiu, ce dĂŁdea ascultare la fiece indicatie a liderului. La aflarea vestii, precum cĂŁ sĂŽntem de la presĂŁ, se ĂŽndreaptĂŁ spre ceardac, facem cunostintĂŁ si schimbĂŁm primele vorbe, un fel de preambul al dialogului de peste zi, purtat direct la buza plutei, atĂŽt cu Constantin Cojocaru - Tuiac, cĂŽt si cu plutasii Aurel Buzdugan, Gavril CĂŽrjĂŁ, Marin Gheorghe si Gheorghe Todosia, toti trĂŁitori ai satului vecin, PĂŽrĂŽul CĂŽrjei. „AstĂŁzi (n.r. - sĂŽmbĂŁtĂŁ) este cea de-a doua zi a aventurii noastre si plecĂŁm din Lunca pĂŽnĂŁ la Galu. Parcursul va fi de vreo 20 de kilometri. Spuneam cĂŁ este o aventurĂŁ. Asta si pentru cĂŁ nu au mai mers pe Bistrita plute de 50 de ani, iar rĂŽul si-a modificat albia. SĂŽnt multe locuri ĂŽn care au apĂŁrut grinduri si cele mai periculoase sĂŽnt acelea care nu se vĂŁd si care pot deveni adevĂŁrate capcane. MĂŁ refer la cele unde apa este de doar 10 centimetri. Pluta fiind dintr-un lemn cu multĂŁ apĂŁ ĂŽn el nu pluteste cum ar trebui. Pentru cĂŁ, normal, busteanul plutei ar trebui sĂŁ stea o treime sub apĂŁ si douĂŁ treimi deasupra. Ei, la noi este invers si de asta avem fricĂŁ cu acele grinduri. Mai mult, pe plutĂŁ avem ĂŽncĂŁrcĂŁturĂŁ cam mare si mĂŁ refer la cele peste 10-12 persoane si bagajul acestora. Emotiile sĂŽnt destul de mari, dar dacĂŁ trecem de zonele pe care le stim a fi cu probleme sperĂŁm sĂŁ iesim cu bine la liman“, ne-a spus profesorul, agitat nevoie mare .

„Am plutĂŁrit de mic copil si pĂŽnĂŁ s-onchis. Chiar mi-o fost dor“

„Pentru ĂŽnceput, atĂŽt si nimic mai mult cĂŁci sĂŽntem presati de timp. Dom’le da’ unde-s plutasii? CĂŁ n-or fi la cĂŽrciumĂŁ! Mergeti dom’le si cĂŁutati-i“, strigĂŁ dragomanul de-o aventurĂŁ a plutĂŁritului pe Bistrita. ProfitĂŁm de fisura ĂŽn reperul orar al aventurii si-i mai smulgem cĂŽteva vorbe domnului profesor. „În trecut beau plutasii? - Ei, ce sĂŁ vĂŁ zic? În timp ce mergeau cu pluta la vale, nu. ÎnsĂŁ, ĂŽncercau sĂŁ recupereze perioada de abstinentĂŁ cĂŽnd veneau ĂŽnapoi. CĂŽnd intrau ĂŽn crĂŽsmĂŁ scoteau banii de la chimir si plĂŁtind consumatia ĂŽsi ziceau: «Pe apĂŁ v-am luat, pe apĂŁ vĂŁ dau!» Asa cĂŁ ĂŽntelegeti cum mai stĂŁtea treaba. Uite-i cĂŁ vin!“, ĂŽncheie Constantin Cojocaru. Si ĂŽntr-adevĂŁr, patru oameni cu chip brĂŁzdat de trecerea anilor, dar ce presupuneau vrednicie, ĂŽncĂŁrcati cu tapine, topoare, sprĂŁngi si clupe, ĂŽsi fac aparitia. În trecere spre plutĂŁ, le smulgem cĂŽteva vorbe. „Am plutĂŁrit de mic copil si pĂŽnĂŁ s-onchis plutĂŁria. Acum am 72 de ani si cum de vreo 42 de ani nu se mai plutĂŁreste... Chiar mi-o fost dor. Noroc de domnu’ profesor cĂŁ ne-o pus la treabĂŁ“, ne-a spus Aurel Buzdugan, unul dintre plutasii trecutului, iar Gavril CĂŽrjĂŁ avea sĂŁ adĂŁuge: „Am plutĂŁrit de la vĂŽrsta de 14 ani si n-am nici o fricĂŁ de apĂŁ si plutĂŁ. În 3-4 ore sĂŽntem la Galu, dacĂŁ ne-ajutĂŁ Dumnezeu“. La locul plecĂŁrii se adunaserĂŁ mai multi oameni pentru a observa „decolarea“. De la ĂŽnĂŁltimea vĂŽrstei de 84 de ani privea tĂŁcut si Simion Cojocaru, fratele mai mare al profesorului. „Înainte Bistrita era mai mare, da’ amu... Eu am lucrat la echipa care dĂŁdea drumul la plute cĂŽnd se ĂŽntĂŽmpla v-o poznĂŁ. Pe atunci functiona haitul si plutele mergea cum trebi. DacĂŁ scapĂŁ de zona asta unde apa-i nicĂŁ, apoi merge tot la vale“, ne-a spus omul pe chipu cĂŁruia se putea citi cu usurintĂŁ nostalgia tineretei.

Peripetii la Rates

Mai aruncĂŁm si noi o privire. ObservĂŁm cĂŁ pluta se pusese deja ĂŽn miscare. O luĂŁm la picior pentru a-i iesi ĂŽn cale mai ĂŽn aval. DupĂŁ noi si profesorul Cojocaru. „Nu ne-am urcat toti pentru a nu ĂŽngreuna pluta. O sĂŁ ancoreze dupĂŁ ce trece de locurile astea cu apĂŁ micĂŁ si apoi ne suim si noi“, ne spune. La vreo cĂŽteva sute de metri, ĂŽn aval, s-a fĂŁcut ĂŽmbarcarea completĂŁ. Între timp mai aflasem de la autorul ĂŽntĂŽmplĂŁrii cĂŁ, vineri, cei 20 de kilometri, de la Barnar la Lunca, fuseserĂŁ parcursi fĂŁrĂŁ prea mari evenimente. „Doar douĂŁ locuri cu probleme, legate, asa cum vĂŁ spuneam, de grinduri, unul rezolvĂŽndu-l cu tapina si altul cu sprijinul unui tractor pus la dispozitia noastrĂŁ de Romsilva. De altfel, pe parcursul traseului existĂŁ din loc ĂŽn loc tractoarele ocoalelor silvice, care la caz de nevoie, ne sar ĂŽn ajutor“, a afirmat Constantin Cojocaru, ce purta ĂŽn mĂŽnĂŁ o clupĂŁ de care nu avea nevoie, dar dacĂŁ tipicul o cerea n-avea ce face. Si chiar a comentat iritat pe seama uneltei. O datĂŁ cu pluta am pornit si noi la vale poposind pe cĂŽte un pod pentru a mai face poze. Spre surprinderea noastrĂŁ, malurile Bistritei si podurile din PĂŽrĂŽul CĂŽrjei, Borca, PĂŽrĂŽul PĂŽntei si Farcasa musteau de lume curioasĂŁ a vedea pe viu strĂŁvechiul mijloc de transport al masei lemnoase si a altor mĂŁrfuri, mijloc de transport ce fĂŁcea legĂŁtura ĂŽntre Dorna si Piatra Neamt si de-acolo pĂŽnĂŁ la Galati. La trecerea plutei, despre care am uitat sĂŁ spunem cĂŁ era confectionatĂŁ doar dintr-un cĂŁpĂŁtĂŽi, avea doi cĂŽrmaci si-un dĂŁlcĂŁus, oamenii aplaudau si salutau plutasii. La rĂŽndu-le, acestia le rĂŁspundeau plini de fericire, asta pĂŽnĂŁ ce, la iesirea din Borca, ĂŽn punctul Rates, un grind viclean avea sĂŁ le facĂŁ figura, punĂŽnd pluta de-a coasta cursului de apĂŁ si proptind-o pe bancul de bolovĂŁnis. Numai cĂŁ, imediat avea sĂŁ aparĂŁ si tractorul salvator. AgĂŁtĂŽnd buza plutei cu spranga si trĂŁgĂŽnd-o cu troliul a pus-o din nou ĂŽn miscare. Si tot asa, fĂŁrĂŁ vreun eveniment major nedorit, ĂŽnspre searĂŁ pluta a ajuns la destinatie, adicĂŁtelea la Galu. Fericire, bucurie si satisfactia faptului ĂŽmplinit. Peste toate, bucuria oamenilor de pe Valea Bistritei, care dupĂŁ aproape jumĂŁtate de secol, s-au reĂŽntĂŽlnit cu o ocupatie de bazĂŁ a muntenilor, aceea de plutas. Si toate astea, gratie visului unui om, a profesorului Constantin Cojocaru - Tuiac, cel care, chiar de-a urcat pe scara socialĂŁ pĂŽnĂŁ la rangul de profesor universitar si diplomat, n-a uitat niciodatĂŁ locul de unde a plecat, oamenii si rosturile acestora.