„Nu asteptãm solutii miraculoase din parte guvernãrii, dar ne-am dori un dialog real si constructiv“
• interviu realizat cu Serban Strãtilã • Reporter: Ce presupune, ca îndatoriri, dar si ca perspective, noua functie din cadrul grupului industrial de productie si comercializare a tricotajelor ASTRICO Nord-Est?
Serban Strãtilã: Începînd cu luna martie 2010 am fost desemnat de cãtre colegii din Consiliul Director al ASTRICO Nord-Est sã reprezint aceastã asociatie în relatia cu partenerii nostri si cu autoritãtile publice. Cred cã ar trebui explicat pe scurt ce înseamnã ASTRICO NE. Sîntem o asociatie a producãtorilor de fire si tricotaje din care fac parte în acest moment opt agenti economici din judetele Neamt, Iasi, Botosani si Bacãu. Nu sîntem un patronat, ci un grup industrial de productie si comercializare a tricotajelor, cu o capacitate anualã de circa 3.000.000 produse tricotate pentru femei, bãrbati si copii. Cumulat, cifra de afaceri a membrilor asociatiei a fost de cca 50 milioane euro în 2008, iar în cele opt societãti îsi desfãsoarã activitatea peste 1.500 de angajati.
Am initiat aceastã formã de asociere pentru a putea colabora mai bine între noi, pentru a fi un partener mai puternic în relatia cu autoritãtile si cu potentialii clienti si pentru a deveni, în perspectivã, o platformã pentru transfer tehnologic.
Formula de conducere este una colegialã, nu avem în acest moment functii executive retribuite. Fiecare membru al asociatiei pune la dispozitie, în mãsura posibilitãtilor, resursele umane si materiale necesare.
Rep.: Unde vorbim de aspecte economice, ne lovim inevitabil de crizã. Cum resimte industria textilã criza economicã si, vorbind despre crizã, cît este ea realã si cît este „imaginatie“?
S.S.: Recesiunea economicã este resimtitã în întreaga societate româneascã si mai cu seamã în regiunea de NE a României, una dintre cele mai sãrace din Uniunea Europeanã. Judetele din Nord Est sînt, din pãcate, „fruntase“ la somaj. Numai în judetul Neamt, numãrul somerilor s-a dublat într-un an, 2009, ajungîndu-se la peste 17.000 de someri. Industria textilã, altãdatã o ramurã traditionalã, se confruntã de ani de zile si cu greutãti specifice, generate de concurenta neloialã a produselor provenite din China si din alte zone asiatice, dar si de unii factori interni, cum ar fi: distrugerea bazei de materii prime, ineficienta autoritãtilor în oprirea evaziunii în vamã sau controlul originii si calitãtii produselor. Nici la capitolul „educatie pentru muncã“ si productivitate nu stãm foarte bine, multi dintre angajati si angajatori fiind încã tributari expresiei „noi ne facem cã muncim, voi vã faceti cã plãtiti“.
Rep.: Se întrevede „luminita de la capãtul tunelului“ sau ne mai asteaptã încã o perioadã lungã cu somaj si dificultãti financiare?
S.S.: Chiar dacã unii înalti responsabili din tarã au spus cã s-a terminat recesiunea, eu nu sînt la fel de optimist. Am citit statisticile de început de an care aratã, în mod clar, scãderi ale consumului populatiei europene la toate categoriile de produse. De exemplu, în domeniul textil-îmbrãcãminte, în tãrile în care sînt si principalii nostri clienti (Franta, Germania, Italia, Spania, Belgia) vînzãrile au fost mai reduse cu cca 7-12% fatã de sfîrsitul lui 2008. În România va fi mult mai greu pentru cã abia din acest an se vor lua (probabil) mãsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ce vor duce, din pãcate, si la pierderea multor locuri de muncã. Vor fi si dificultãti financiare generate de imensele credite care s-au contractat si se contracteazã zilnic de stat, dar care nu se regãsesc în economia realã, ci în plata obligatiilor sociale si salariale.
„Solutiile anti-crizã nu pot veni de la un functionar dintr-un minister“
Rep.: ÃŽntreprinderile private se regãsesc în ceea ce a fost numit „programul anticrizã“ al guvernului Boc?
S.S.: Nemajorarea unor taxe (cota unicã si TVA) nu cred cã poate fi consideratã ca o mãsurã activã anticrizã. Mãsuri gen „prima casã“ sau „programul rabla“ si „casa specialistului“, desi generoase ca intentie, nu rezolvã problemele de fond ale economiei. Desi s-a vorbit de reducerea a sute de taxe, vã invit sã vedeti ce s-a redus si veti constata cã în proportie covîrsitoare e vorba de taxe de care nici nu ati auzit si care se adresau unor domenii foarte înguste. Din pãcate, cele care într-adevãr îi afecteazã pe agentii economici nici nu s-au redus, nici nu s-au eliminat, dimpotrivã s-au mãrit pe alocuri. Ca si asociatie am participat numai în ultima perioadã la douã întîlniri cu reprezentanti guvernamentali si am propus o serie de mãsuri care sînt relativ simplu de îndeplinit: eliminarea impozitului forfetar, eliminarea taxei radio-tv pentru societãtile care nu detin aparate, tratament egal între persoane fizice si juridice în privinta regimului taxelor si sanctiunilor, reducerea contributiei CAS etc. Nu asteptãm solutii miraculoase din partea guvernãrii (indiferent cum s-ar numi) dar ne-am dori un dialog real si constructiv, pentru cã solutiile anti-crizã nu pot veni de la un functionar dintr-un minister, oricît de bine pregãtit ar fi acesta, ci din experienta celor care de douãzeci de ani alimenteazã în mod constant si corect bugetele de stat si de asigurãri sociale si de sãnãtate.
Industriasii, împreunã cu autoritãtile locale si institutiile de învãtãmînt si cercetare vor trebui în viitor sã creeze acel sistem al „polilor de competitivitate“ care functioneazã de ani de zile în tãri precum Franta, Germania, Marea Britanie. Prin aceste structuri, cu sprijin guvernamental, s-ar putea promova transferul de noi tehnologii care sã permitã industriei românesti sã supravietuiascã în contextul competitiei foarte dure din prezent. Bineînteles, dacã lucrurile se vor derula cu bunã-credintã si competentã, din partea tuturor factorilor implicati. Noi, ca producãtori, ne manifestãm toatã deschiderea în a contribui cu experienta si resursele noastre la gãsirea solutiilor de depãsire a dificultãtilor si de consolidare a societãtii democratice. Numai sã fim ascultati si respectati.
|
Autentificare
