Mircea Geoanã stricã uniforma portocalie
Diversiunile opozitiei au devenit, pentru orice suflet politiceste nepãtat, insuportabile. Insensibilã la trebuintele reale ale tãrii care, moartã, coaptã, trebuie modernizatã, opozitia carã dialogul public în derizoriu. Teme vetuste, care nu mai intereseazã alte tãri ale lumii, desigur civilizate, cum ar fi recesiunea, somajul, scãderea dramaticã a nivelului de trai, fiindcã acolo aceste chestiuni minore si-au gãsit rezolvarea, revin la noi ca petele de ulei deasupra apei. Cine ne îmbolnãveste zilnica siestã dupã fiecare foame îmbelsugatã, cine bruiazã ghiorãitul odihnitor al matelor? Opozitia. Chematã la sfat, în acest început-sfîrsit de iarnã cînd ninge ca-n decembrie si e ger ca la Boboteazã, puterea si-a pus în lucrare analistii, cultii în cap, strategii. Au fost chemati din munti (muntii de bani) cãutãtorii de aur si au fost chestionati expertii în asfaltãri invizibile dar bãnoase. Se stie doar cã Romînia detine recordul mondial al pretului plãtit pentru un kilometru de autostradã si asfalteazã anual niste drumuri care rãmîn pururi neasfaltate. Ei bine acest loc în top trebuie onorat. Obrazul subtire - nu? - cu cheltuialã se tine. Expertii, analistii, cugetãtorii, asfaltatorii au ridicat din umeri si au arãtat în cele din urmã, cu totii, spre opozitie. Toate relele vin de acolo. Dar parcã opozitia, a spus un abonat plictisit al licitatiilor dinainte cîstigate, a fost subtiatã pînã la a-si da obstescul sfîrsit? Unde se mai cuibãreste ea? - s-au întrebat toti în cor. Analizele au durat pînã dupã miezul noptii. Presa, a mai fost una din chestiunile pritocite minutios, nu mai este o problemã. Publicitatea e la stat si este drãmuitã strict pe iscãlitura lui Boc. Doar madam Udrea ce se mai veseleste cu cîte o risipã. Poti sã te pui însã cu capriciile femeilor? Deci ziarele mor iar ziaristii au un procent consistent de someri. Cei mai multi din cei rãmasi cîntã sub bagheta unui dirijor bine instruit. Cînd n-au subiecte, Serviciul Special de Fabricat Subiecte (cunoscutul SSFS) livreazã zilnic unul. Cîinii democratiei, deveniti pisici, miaunã de dimineata pînã noaptea tîrziu, pe partitura primitã uneori „pe surse“ iar poporul cascã gura. Si aici chestiunea e care-va-sã-zicã rezolvatã. Am gãsit! - tipã feminin o voce masculinã. Opozitia s-a refugiat în Parlament. Vlãguitã, anemiatã, schiloditã de plecãrile atîtor Miki Spagã, îsi îngãduie sã mai ridice vocea, pitigãiatã desigur, în bicameralele adãposturi. Pãi parcã Parlamentul, prin - nu-i asa? - zdrobitoarea vointã popularã exprimatã la referendum a dispãrut. Parlamentul sînteti voi! - parcã scria pe un afis. Voi, poporul si pentru cã voi, poporul, în nerozia voastrã, nu puteti închega unitar un gînd, voi vorbi eu în numele tuturor. Am stabilit asa? Am stabilit mãrite Zeus.
„Cercat Mãria Ta, pãrea cã se lasã dezbrãcat de rosu“
Localizarea rãului odatã fãcutã s-a purces la analize de laborator. De altfel nici nu era nevoie de microscopice sfortãri fiindcã rãul se vedea - ce rãul? - tumora, de la distantã. Pãi, uitati-vã bine. De jos si pînã sus, de la pãdurar si femeia de serviciu de la primãrie, de la sefii si subsefii concentratelor deconcentrate, de la prefect la ministru, de la casierul comunal la guvernator, toti poartã cu mîndrie, apretatã cu grijã si tinutã noaptea în sifonier, haina portocalie. Un post în vîrf - Dumnezeule, cît am fost de orbi - chiar al doilea ierarhic dupã seful statului e purtat neportocaliu, stricînd designul si moda împãrãteascã, de unul Geoanã, cu vizibile rãmãsite pesediste, moguliste, burghezo-mosieresti, în sînge. N-ati încercat sã-l convertiti? - a întrebat mustrãtor presedintele. Cercat Mãria Ta, pãrea cã se lasã dezbrãcat de rosu, dar pînã la urmã i-a fost rusine sã se lase vãzut în curul gol. N-am putut. Cîti mai avem de luat din PSD? Pãi restul. Nu se lasã dusi bosorogul de edec si ãla de a furat termopane. Cu ceilalti sîntem în dialog. Sã-l dea ei afarã! Nu vor Mãrite cã cicã s-ar vedea cã e lucrãturã. Atunci sã vinã chestorii, sã-l ia pe sus. Stiti Mãrite, ne-ar putea critica strãinãtatea. Aici Zeus s-a fãcut foc. Strãinãtatea, ziceti, tunã el, strãinãtatea care m-a (re)fãcut pe mine presedinte? Strãinãtatea e cu mine, dobi-bocilor. Mars de executati! Si jenati, pedelistii de grad ridicat plecarã sã împlineascã ordinul. E într-adevãr strigãtor la cer sã îngãdui, sub Bãsescu, drept înlocuitor la comandã, un intrus. Si cînd? Pe sãrãcia asta! Ar putea sta foarte bine acolo Anca Boagiu, nu pentru cã presedintele i-a vãzut, pentru a-l cita, chiloteii încã de cînd era micã, ci pentru cã e competentã si nu se opune modernizãrii patriei. Ar putea sta sub Bãsescu, ierarhic vorbind, doamna Udrea, dar pentru ilustra buzoiancã sînt preparate fotolii mai înalte. Dacã face gripã presedintele trei zile si mahmureala (întotdeauna gripa te lasã cu greatã si ameteli) îl va tine în incapacitatea de a cîrmui tara? S-o lasi unui neportocaliu? E ca si cum ai lãsa o oitã virginã într-un staul de berbeci. Designerii politici s-ar revolta iar poporul flãmînd n-ar mai întelege nimic si ar avea timp sã ia cunostintã de foamea care-l macinã. Pata de pe uniforma portocalie trebuie urgent stearsã. Sã vinã, la nevoie, chestorii. E neconstitutional? Neconstitutional, neconstitutional, da umflã-l Ghitã!
END
|
Autentificare
