„N-avem copii sãnãtosi, n-avem viitor“
• Sectia Pediatrie a Spitalului Judetean traverseazã cea mai acutã crizã de medicamente si materiale din ultimii 20 de ani • aici lipsesc toate, iar viata copiilor atîrnã de un fir de pãr • lipsa serului sau a unui medicament vital în convulsii îi face pe medici sã fie pusi în situatii disperate • Sã te uiti în ochii arzînd de febrã ai unui copil sau în cei plini de disperare si sperantã în acelasi timp, ai unei mame si sã le spui „Nu pot“ este deja prea mult pentru medicii pediatri ce lucreazã în sectia de profil a Spitalului Judetean. Si asta se întîmplã si de 10 ori pe zi. Dacã pentru ei, sãrãcia si lipsurile de tot felul sînt de-a dreptul deprimante, orice pãrinte poate sã-si imagineze ce este în sufletul unei mame care aflã de la doctori cã fiul sau fiica nu poate fi salvat decît dacã face rost de anumite medicamente. Cam aceasta este situatia într-o sectie de pediatrie în anul de gratie 2009, într-o tarã europeanã. Greu de imaginat, dar purã realitate. Zilnic, cei peste 70 de copii care sînt internati în spital cu diverse afectiuni, de la cele simple pînã la cele complicate, grave, ce pun sub semnul întrebãrii viata, necesitã sute de seringi, sute de fiole de ser fiziologic, sute de mãnusi chirurgicale, sute de fese, scutece, biberoane, tetine, lapte etc. N-am pomenit nimic despre medicamente, unde situatia este jalnicã, medicii avînd la dispozitie, rar si în cantitãti mici, doar ampicilinã si oxacilinã, antibiotice vechi, cu spectru mic si care nu mai fac fatã în lupta cu virusii. ÃŽn aceste conditii, cînd lupta este inegalã, medicii nu se mai gîndesc sã facã performantã, un act medical de calitate ci se gîndesc doar cum sã supravietuiascã si cum sã nu piardã lupta cu moartea pentru micii pacienti. De aceea, zilnic medicii si asistentele se opresc în drumul lor cãtre serviciu la farmaciile din oras si cumpãrã din banii lor materiale de primã necesitate si medicamente ca sã aibã cu ce salva vieti si pentru a putea lucra cît de cît omeneste. Dar nu-i de ajuns, toate aceste gesturi fiind picãturi într-un ocean.
„Fiecare zi înseamnã o strîngere de inimã si spaima pentru ce-ar putea fi“
Sefa Sectiei Pediatrie comenteazã cu amãrãciune situatia si spune cã nu-si aminteste sã mai fi fost perioade atît de disperate si de deprimante în ultimii 20 de ani. „Fiecare zi de muncã si fiecare gardã sînt pentru noi extrem de dificile. Vii la serviciu cu inima strînsã si cu spaima de ce s-a întîmplat peste noapte si de ce te-ar putea astepta în orele ce vin. Si toate acestea din cauza lipsurilor. ÃŽn fiecare zi avem cel putin 30-40 de consultatii si mãcar 10 internãri. Mã tem în fiecare secundã sã nu aparã un copil în convulsii cãruia nu-i pot da Desitin, un medicament banal dar fãrã de care viata este pusã în pericol. Medicamentul lipseste cu desãvîrsire iar în lipsa lui copilul nu poate fi scos la fel de repede din starea convulsivã si poate rãmîne cu sechele neurologice grave. Este un medicament ce se dã doar pe retete speciale iar eu nu-l pot prescrie în orice conditii. De aceea trebuie sã facem tot felul de artificii pentru ca la intrarea în gardã fiecare medic sã aibã pe undeva, ascuns prin buzunar, un astfel de medicament. Mi-e teamã si de venirea vreunui copil cu diabet decompensat. Acesta necesitã la urgentã perfuzii cu ser fiziologic altfel intrã în comã hiperglicemicã. Serul este vital dar de cele mai multe ori lipseste. Pînã acum, am reusit sã nu pierdem nici un copil dar mi-e fricã pentru ce va urma. Toatã aceastã situatie ne macinã si ne deprimã de-a dreptul iar acest lucru se vede si în starea noastrã. Nu poti da sperante unui copil sau unei mame dacã tu însuti esti la pãmînt. Nu stiu ce va fi, ce gînduri au cei care finanteazã sãnãtatea dar cred cã nu trebuie sã uite un lucru esential: dacã nu avem copii sãnãtosi, nu vom avea nici viitor“, a declarat medicul Suzana Constantinescu, sefa sectiei. Din cei peste 70 de copii care erau internati în aceastã sectie la începutul acestei sãptãmîni, trei sferturi provin din familii extrem de sãrace iar a zecea parte dintre ei sînt abandonati de pãrinti în spital cu sãptãmînile sau lunile. Toti acesti micuti au nevoie de scutece, de hranã, de seringi, de branule pentru a nu fi chinuiti la fiecare injectie intravenoasã, de medicamente. De... tot. „Oameni generosi au mai venit si au mai fãcut mici donatii dar nu este suficient. As face apel la fiecare pãrinte sã facã un mic gest de caritate pentru cã boala nu alege iar mîine ar putea ajunge si copiii lor în aceastã situatie“, a mai adãugat doctorita Suzana Constantinescu.
|
Autentificare
