Ovidiu Toc va antrena în ceruri
• antrenorul emerit Ovidiu Toc a trecut în nefiintã sîmbãtã, 10 octombrie, în curtea casei sale de la Pîngãrati • „A fost vorba despre un stop cardio-respirator si s-a întîmplat în jurul orei 17:00“, a spus printre lacrimi fiul tehnicianului, Ovidiu Toc jr., si el profesor la LPS Piatra Neamt • „A murit antrenorul care m-a descoperit si mã doare sufletul“, au fost cuvintele Luminitei Hutupan • Ovidiu Toc, antrenor emerit de handbal, a decedat sîmbãtã searã la Pîngãrati, iar doliul s-a asternut peste handbalul pietrean si cel românesc. Sportul din judetul Neamt este îndoliat, deoarece Ovidiu Toc (foto - în dreapta imaginii, alãturi de Luminita Hutupan si antrenorul Dan Valentin) era o persoanã cunoscutã si repesctatã pentru întreaga sa carierã în handbal. Reactiile oamenilor au spus totul despre valoarea lui Ovidiu Toc, despre omul si antrenorul care a stat ani la rînd pe marginea terenului si a suferit pentru copiii sãi. Si nu pentru cei de acasã, crescuti împreunã cu sotia sa Dorina, si ea profesoarã la LPS Piatra Neamt. „A murit antrenorul care m-a descoperit si mã doare sufletul“, a afirmat Luminita Hutupan, cea mai bunã portãritã a lumii în 2005 si a istoriei handbalului feminin românesc, cea care s-a întîlnit cu Ovidiu Toc la Vîlcea ultima datã, pe 31 iulie. „A fost vorba despre un stop cardio-respirator si s-a întîmplat în jurul orei 17:00“, a reusit sã mai spun printre lacrimi Ovidiu Toc Jr., fiul regretatului tehnician. „Boti“, cum îi spun prietenii, a stat alãturi de tatãl sãu pe banca tehnicã a echipei de junioare III a LPS Piatra Neamt la ultimele meciuri oficiale ale lui Ovidiu Toc. S-a întîmplat la Tîrgu Neamt, în perioada 2-4 octombrie 2009. Vã prezentãm ultimul articol apãrut în Monitorul de Neamt în care Ovidiu Toc a fost povestitorul începutului de carierã pe care l-a avut Luminita Hutupan, cea mai bunã portãritã din istoria handbalului feminin românesc.
„Nu se temea de minge“
Luminita Hutupan-Dinu, cel mai reprezentativ nume pe care l-a dat lumii handbalul din Piatra Neamt, s-a retras din activitate pe 16 mai 2009. S-a întîmplat dupã 28 de ani de muncã, pentru cã atît a trecut de la prima zi în care un copil de 10 de ani ajungea la primul antrenament. „Era în vara lui 1981 cînd a venit la pregãtire. Stia de la sora ei, Anca, ce e handbalul si a venit cu plãcere. Cred cã acesta este expresia care i-a caracterizat întreaga carierã: «plãcerea de a juca handbal»“, si-a început povestea Ovidiu Toc, cel care a descoperit-o pe cea care avea sã fie declaratã în 2005 portãrita numãrul 1 a lumii. Tehnicianul îsi aduce aminte cã a vãzut la Luminita dorinta mare de a juca orice, fotbal, handbal, volei si un mare talent pentru sport. Forta de aruncare o recomanda si pentru postul de inter stînga, dar pînã la urmã descoperirea unui alt inter de cãtre Toc a trimis-o pe Hutupan între buturi. Dupã doi ani (n.r. - 1982) a ales definitiv sã fie stãpîna dreptunghiului de 2 pe 3 metri si a semicercului. „Foarte greu am lãmurit-o sã fie portãritã. Important era însã cã nu se temea de minge. ÃŽi plãcea sã stea în poartã si a suportat foarte bine antrenamentele pentru acest post, care erau foarte dificile. Nu s-a plîns însã niciodatã de metodele de pregãtire“, a mai spus Ovidiu Toc. Usor-usor, firea ei luptãtoare a împins-o spre a fi cea mai bunã si la antrenamente. Aproape cã fãcea pariuri cu colegele de echipã pe cîte goluri primea la cîte un exercitiu. „Asa a devenit un lider. Prin ceea ce a fãcut mereu pe teren, la antrenamente si la meciuri. Ea nu avea «gurã mare», ea muncea. Era o colegã foarte bunã si foarte corectã. A fost o personalitate verticalã în relatiile cu orice om. De aceea a si fost si este un sportiv desãvîrsit“, a completat antrenorul care a crescut-o la juniorat. „Am trãit retragerea lui Hutupan gîndindu-mã la Viorica Ionicã (n.r. - actual profesor de sport la Colegiul Tehnic Piatra Neamt) si la tãcerea cu care s-a acoperit aceasta din urmã. Sper ca Federatia sã organizeze un meci de retragere. Trebuie sã fie o mare sãrbãtoare retragerea Luminitei“, a declarat Ovidiu Toc
|