 Un corp - 63 de operatii
• în 29 de ani, o femeie a fost operatã de 63 de ori • persoana este din Tãmãseni si se bate cu numeroase afectiuni, printre care cancerul • victima are nici trei milioane vechi pensie de handicap, gradul I • dã oricînd o lectie de viatã: „de ce sã te omori, cînd altii se luptã cu greu sã trãiascã?“ • Cum ar fi sã fii o femeie care, pînã la vîrsta de 48 de ani, trebuie sã îndure 63 de operatii? Ai mai trãi? Acestea sînt întrebãrile care rezidã din cazul unei locuitoare a satului Tãmãseni, o veritabilã luptãtoare cu soarta, cu boala si cu necazurile care vin zi de zi. Maria Benchea ar putea fi, oricînd, un caz de studiu pentru medici. Locuieste într-o casã care riscã sã se dãrîme, taman în... „
China“, un cartier al comunei amintite. Se fac, anul acesta, 29 de ani de cînd femeia a fost diagnosticatã cu maladii incurabile, pentru care a trebuit sã suporte lama bisturiului si tratamente drastice. „Pe la vîrsta de 19 ani au început problemele. Totul mi se trage de la un tratament administrat gresit, pentru o boalã de ochi din copilãrie. ÃŽn plus, sufãr de colagenozã, o afectiune despre care nu vã pot spune prea multe din punct de vedere medical, decît cã toti doctorii mi-au zis cã este «sorã» cu scleroza în plãci. Medicii de la Roman si de la Iasi mi-au mai transmis, de fiecare datã, cã nu au ce sã îmi facã si, în consecintã, mã tratez, pe cît se poate, la Bucuresti“, îsi destãinuie necazul Maria Benchea. „Spital si acasã“ este, astfel, traseul strãbãtut periodic de cãtre femeia din Tãmãseni, în speranta cã îsi va putea duce suferinta pe picioare si va reusi sã îsi sprijine în continuare mama, o octogenarã, care, culmea, îi este, din punct de vedere oficial, si ei... sprijin. „Din cauza afectiunilor, am fost încadratã în gradul I de handicap, cu însotitor, unde i-am trecut pe pãrinti. Mi s-a fãcut o pensie de vreo 237 de lei, plus ceea ce iau rudele care se ocupã de mine. Sîntem vai de capul nostru...“, mai afirmã femeia, în dezacordul mamei sale, care nu vrea, sub nici o formã, sã o vadã „subiect de ziar“.
Adevãratul exemplu
Durerea Mariei Benchea, însã, este greu de descris în cuvinte. Aceasta nu se plînge cã nu are mijloace certe de subzistentã, cã viata a lovit-o crunt ci, ca un om care are alt palier de întelegere al logicii viului, se supãrã pe semenii care „se dau bãtuti“. Nu a acceptat, sub nici o formã, sã fie fotografiatã din fatã, mai ales cã nu are nici o pozã din acest unghi încã de mic copil, însã si-a destãinuit sufletul pentru „Monitorul“.
„Fãrã falsã modestie, pot fi consideratã un exemplu pentru cei care îsi pun streangul de gît. De ce sã te omori, cînd altii se luptã cu greu sã trãiascã? Am 12 operatii la nas, 10 la ochi si cinci la cap, plus celelalte, foarte multe, pe care le-am suferit în decursul anilor. Ultimul meu diagnostic a fost «polipozã nazalã bilateralã recidivantã, cu neoplasm etimodial drept operat»“, a mai spus femeia, cu durerea pe care cancerul o poate da oricãrui om, fãrã ca noi, cei sãnãtosi, sã întelegem. Lupta este singurul lucru, poate, care o tine în viatã pe aceastã fiintã cãreia i s-au oferit, „oficial“, foarte putine sanse de supravietuire.
„Uite cã mai sînt vie! Cînd am fost diagnosticatã prima datã foarte drastic, la Spitalul «Parhon» din Bucuresti, mi s-a zis cã as mai trãi vreo trei luni, dacã am grijã de mine. Au trecut 12 ani de atunci...“, a mai declarat Maria Benchea. Viata femeii este crîncenã, pe lîngã boalã aceasta trebuind sã înfrunte birocratia si „gura lumii“, de care se „fereste“ în special mama sa. ÃŽn editiile urmãtoare ale „Monitorului“ vom vedea inclusiv cum familia acestui suflet amãrît din Tãmãseni a devenit ultima victimã a inundatiilor de anul trecut.
|
Autentificare
