Loviti în moalele capului
Am vãzut zilele trecute, pe un canal de stiri, fata, lovitã cu leuca parcã, a unui lider sindical din învãtãmînt. Parcã-l bombardaserã meteoritii, cã tot e ploaie astralã în aceste zile, parcã-i dãduse cineva cu o bîtã în moalele capului. Rezumãm explicatia debusolãrii bietului om. Salariile din învãtãmînt se reduc, conform noilor decizii ale împãrãtiei de la Bucuresti cu 25 la sutã, cu un sfert adicã. Nu numai cã nu sporesc, asa cum promiteau în campania electoralã Emil Boc, Mircea Geoanã si, mai furios decît toti, Traian Bãsescu, toti situati atunci în opozitie fatã de ticãlosii de liberali, cu 50 la sutã, ci scad drastic. Pãi nu e de înteles de ce se clatinã ca o gãinã beatã liderul sindical, cel care de cîtiva ani asudã în nesfîrsite ore de negocieri, organizînd proteste stradale cu dascãli în veste cu inscriptii si fluierici, muncind ca un rob în apãrarea drepturilor cotizantilor sãi? Deci dascãlii, ca-n bancul de la radio Erevan cu Ivan si bicicleta, care de fapt nu i s-a dat, ci i s-a luat, vor primi în plus o portie de neant. Na, dom’ profesor, pune-ti pe pîine iluzii si mãnîncã dimpreunã cu scheleticii tãi învãtãcei. E crizã, ar putea mormãi cineva. E, dar criza e doar pentru cãtei, nu pentru marii dulãi bugetofagi, rontãitorii banului public, pentru înzorzonatele ministrese cu propte înalte si cotizantii politici ai campaniilor electorale. Aici toate cresc si mai ales cheltuielile nesãbuite. Aici este schimbatã limuzina de anul trecut care-i veche, cu una nouã, de douã ori mai scumpã, mobila din birou fiindcã nu mai cadreazã cu pantofii si poseta, iar cheltuielile de dat cu avionul se dubleazã. Cum asa cã doar ieri spunea primul ministru cã vom termina cu golãneala, cã se fac reduceri de personal la sînge, cã ãia care taie cîinilor frunzã pe coridoare vor pleca acasã cu un sut în fund? Lacheii de gazetari, cum ar zice presedintele, sau mai explicit, gãozarii, nu s-au astîmpãrat însã si, dînd frîu curiozitãtii lor bolnãvicioase au cercetat cum se pun în practicã aceste mãsuri. Concluzia te ameteste. Trei sferturi din frecãtorii de mentã bugetari care vor fi disponibilizati, miile acelea de nãpãstuiti nu existã decît în niste scheme de personal. Sã nu vã asteptati ca nepoata premierului, cuscrul ministrului, rãsplãtit cu o sinecurã, domnisoara scîrt din televiziunea publicã, ocupatã cu cafeaua si tigara pe coridoare si care încã nu si-a aflat obiectul muncii vor pleca acasã. Astia da, existã. Sunt în scheme bine consolidate, cu lefuri babane si viatã roz. Pe ei nu-i atinge restructurarea lui Boc iar dacã prin absurd sã zicem, un minister perfect inutil ar fi în sfîrsit desfiintat ministrul si toatã liota lui de servitori care-i leagã sireturile vor rãmîne. Va rãmîne, spre veselã îndestulare si bugetul. Cum iesim din nenorocire? Pãi nu prea iesim. Firmele particulare, cele mici din cîtiva salariati, s-au restructurat deja, unele atît de tare încît s-au închis cu totul. Economia privatã, cea care a tinut si mai tine încã greul bugetului, plãtind si iar plãtind taxe si impozite, a strîns, pînã la strangularea de sine, cureaua. Ce sã mai strîngã? Ce sã-i mai adaugi? Taxa pe fumãrit? Datoare vîndutã, consumîndu-si împrumuturile pe salarii si pensii, bani care îi vor ajunge doar cîteva luni, stim noi pînã cînd, România, zic chiar expertii FMI stã mai rãu decît anticipau cele mai negre Casandre. Politicienii însã dau cu gura. Moara asta care macinã vînt nu intrã în colaps niciodatã.
|
Autentificare
