Doru Ulian vã invitã la vernisaj
Vocatia plasticianului Ulian, singurul mare romantic nemtean în viatã este de a transfera spatiilor reduse ca dimensiune (perimetrul tablourilor solicitat de peisajele sale) linistea si solemnitatea fragmentelor de naturã transpuse pe pînzã, atitudinea arborilor si stîncilor cu personalitate evidentã, amploarea decentã a singularitãtii si bunei-cuviinte propuse de viziunea unui artist de o mare seriozitate, sobrietate si rigoare profesionalã. Dacã nu si-ar semna lucrãrile, ai crede cã formatia sa academicã este de facturã clasicã germanã, poate flamandã. Cu toate acestea, Facultatea de Arte Plastice a absolvit-o în 1965, la Bucuresti, continuînd si astãzi sã-si pomeneascã respectuos profesorul sãu de desen, Popa Octavian, cel care a „pus umãrul“ la devenirea sa, alãturi de alti redutabili si consacrati maestri. Vasile Doru Ulian este un elocvent avocat si iubitor al naturii. Pledoaria si mãrturiile sale cromatice emanã discret caldura si eroismul clientilor sãi, ostentativi doar prin decupajul ales de artist, dupã îndelungatã si cumpãnitã chibzuintã ardeleneascã: pajisti, dealuri, stînci si copaci. Lipsesc din imensitatea cadrului botanic doar oamenii, desi prezenta lor se simte prin cele cîteva clãdiri rustice, roase de vremuri. Lucrarea criticului de artã Valentin Ciucã, „Un secol de arte frumoase în Bucovina“ îl defineste pe artistul Ulian „ca tipologie umanã si substantã artisticã“: „Nu are complexe în fata motivului, fie cã acesta este un munte monumental si misterios sau doar cîteva fructe ori legume asociate într-o sugestivã naturã staticã. Mãretia nu stã în motiv, ci în tratarea subiectului. Nota de mister, accentuatã de grilele cu valuri succesive interpuse între ochiul privitorului si motiv, ascunzînd materialitatea propriu-zisã a lucrurilor, dovedeste o înaltã tehnicã a transparentelor si a utilizãrii valorilor cromatice pe un fond de condescendentã în fata naturii în feluritele ei ipostaze“. Ulian fuge de facil, de superficialitate, într-o vreme cînd numerosi plasticieni atrasi de sinteza abstractã a formelor îmbrãtiseazã „geometrii“ nefiresti, degenerate. La el, tentatia perspectivei înseamnã de fapt ispita de a face picturã cu adevãrat, „cãci pictura este proiectarea tridimensionalitãtii lumii reale în bidimensionalul panourilor“ (Ion Frunzetti - „ÃŽn cãutarea traditiei“). Prin tablourile sale plasticianul nemtean Vasile Doru Ulian a înmãrmurit momentul, amintind de Faust care se adresa clipei: „Opreste-te! Esti atît de frumoasã!“ „Clipa fugarã trece si Faust rãmîne totusi îmbogãtit. Cãci dorinta de a-i pãstra rãcoarea, mireasma, nuantele, gustul, tempo-ul sîngelui din rãstimpul savurãrii ei, e de ordin poetic“ (Ion Frunzetti - „Fotograful-artist“). Ulian predicã natura, este un evanghelist al naturii. Arborii sãi, însumati cîteodatã aureolei sfinteniei, vizibilã spre înserare, degajã o melancolie caldã, prietenoasã, osteniti fiind de atîta veghe protector-martialã asupra decorului vegetal. Miercuri, 1 aprilie 2009, la ora 17, la Muzeul de Artã din Piatra Neamt va avea loc deschiderea oficialã a expozitiei de picturã semnatã Ulian!
|