MUNCÃ PATRIOTICÃ LA „CÃSOAIE“
• localnicii din Izvorul Alb, sãtucul calamitat de nenumãrate ori de furia apelor si-au unit eforturile pentru a repara drumul care-i leagã de restul lumii • din lemn, ei au realizat niste „cãsoaie“, asa cum fãceau pãrintii lor odinioarã • sãtenii sperã ca acestea sã nu aibã „moarte“, pentru cã gabioanele ridicate acum cîtiva ani au fost luate de ape • Gospodarii satului Izvoru Alb si-au dat mîna, sãptãmîna trecutã, pentru a repara drumul sãtesc, grav afectat de furia apelor. ÃŽndemnati de cãtre administratia localã si sprijiniti de cãtre Ocolul Silvic Ceahlãu, oamenii au trecut la executia unor „cãsoaie“ de sprijin pentru malurile rupte de puhoaie, astfel încît portiunile de drum distruse sã fie redate circulatiei. Pentru asta, ei s-au „înarmat“ cu topoare, tapine, coarbe, drujbe, dar si cu un taf, unelte necesare pentru ridicarea asa-ziselor „cãsite“ din lemn, înlocuitoare ale modernelor gabioane luate de apã, atît în vara lui 2005, cît si-n vara aceasta. „Facem niste cãsite ca sã întãrim malul si sã redãm circulatiei drumul ce ne strãbate satul. ÃŽncã de astã-varã, cînd cu ploile, drumul a fost rupt, iar masina cu care mergeam la Bicaz sãptãmînal a rãmas izolatã. Practic n-am mai putut sã tinem legãtura cu lumea. Acum, cã tot a venit toamna si trebuie sã ne trimitem copiii la scoalã, basca sã facem aprovizionarea pentru iarnã, am reusit ca, sprijiniti de Primãrie si Directia Silvicã Neamt sã ne apucãm de treabã. Am fi fãcut-o noi mai din varã, dar a durat mult pînã ni s-a aprobat marcarea lemnului folosit la aceastã cãsoaie“, a declarat Ion Mihai. ÃŽntr-adevãr, cu ploile din aceastã varã, drumul a fost rupt din nou de puhoaie. Si culmea, cam prin aceleasi locuri ca si-n 2005. „Dacã atunci oamenii au întãrit malul ceva mai superficial, ancorînd în zonã doar cîteva trunchiuri de brad, luate mai apoi de ape, acum ei au decis sã-l întãreascã apelînd la o metodã veche, mostenitã de la pãrinti si care s-a dovedit în timp mult mai trainicã decît gabioanele“, a spus Viorel Ursu, consilierul local de obîrsie din Secu, satul aflat la o azvîrliturã de bãt de Izvoru Alb. „Cu 7-8 ani în urmã s-au fãcut aici investitii de vreo 17 miliarde de lei, constînd în executia unor lucrãri de întãrire si consolidare a malurile pîrîului Izvoru Alb, prin confectionarea de gabioane. Din pãcate acestea n-au rezistat viiturilor si urmãrile au fost catastrofale. De aceea ne-am gîndit sã apelãm la aceste cãsoaie, care sînt mult mai trainice. Stim de la pãrintii nostri cã rezistã 40-50 de ani“, a adãugat Ion Mihai. Cã omul are dreptate, o stã mãrturie cãsoaia din Pîrîul Odãii, executatã în urmã cu doi ani si care a trecut cu brio „potopul“ din aceastã varã.
„Asta nu mai are moarte, poa’sã vinã si mama puhoiului“
„Dupã cum se vede, lucrarea se executã foarte bine de cãtre mesterii locali, care toatã viata au lucrat cu lemnul, iar pãrintii lor au plutãrit. Sînt sigur cã solutia pentru care au optat este cea mai bunã. Lemnul creste în zonã si a fost folosit de localnici de cînd s-au nãscut. Demersurile pentru aceste lucrãri au fost demarate imediat ce drumul a fost rupt, asta prin iulie, dar pînã la obtinerea aprobãrilor de la Ocolul Silvic Ceahlãu, pînã la marcarea masei lemnoase si pregãtirea lemnului pentru lucru a durat ceva vreme. Oricum sîntem bucurosi cã timpul tine cu noi, si-n cîteva zile va fi redatã circulatiei si portiunea de drum ruptã de ape“, a afirmat Constantin Catrinoiu, primarul Bicazului, aflat joia trecutã printre oamenii din sat. De remarcat faptul cã primii care au rãspuns pozitiv la chemarea primarului au fost cei mai vîrstnici izvorãni. Dintre acestia ne-a atras atentia Gheorghe Conut, un om mic de stat, dar plin de energie, care folosea cu dibãcie toporul si tapina. „Toatã viata am lucrat la pãdure si astea mi-au fost uneltele de pe urma cãrora am trãit. Ce sã fac? Am venit si eu sã dau o mînã de ajutor la ridicarea cãsoaiei. Asta nu mai are moarte, poa’sã vinã si mama puhoiului. Asa fãceau si pãrintii nostri. Pãcat de banii care s-au aruncat amu’ cîtiva ani pe apã cu gabioanele acelea. Asa trebuia fãcut de la-nceput, numai cã astia tineri vreau alte treburi noi. Treaba lor...“, a spus omul, în timp ce trebãluia pe undeva prin spatele unui taf, ce nu mai prididea cu trasul bustenilor pentru „cãsita“ cu pricina. „Fãrã taf nu s-ar putea face cãsoaia. Lemnele trebuie trase si asezate la locul lor. Treaba merge greu pentru cã nu-i loc de învîrtit utilajul. Dar ne descurcãm noi, cã nici în pãdure nu-i mai simplu. Ne grãbim cã trebuie s-o dãm gata“, a declarat taf-istul Viorel Mihai. Pentru ca lucrarea sã fie datã la cheie, iar circulatia reluatã mai trebuia adusã piatra, balastul si puse la locul lor, pentru trãinicia constructiei. La întoarcerea spre Bicaz aveam sã întîlnim douã basculante ale Ocolului Silvic Ceahlãu, care trebuiau sã se ocupe de aceastã fazã a lucrãrilor. Din discutiile purtate cu izvorãnii am mai retinut cã, dacã timpul tine cu oamenii locului, frontul de lucru va fi mutat în celelalte puncte, tot din vatra satului, pe unde apa pîrîului fãcuse în varã ravagii.
|