 Gazetãria, doar prin cameramani
Cã gazetarii sînt, în general, detestati de politicieni, nu mirã pe nimeni. E în ordinea lucrurilor. Ziaristul este acceptat doar în formula de aplaudac cu scrisul, de autor de panegirice, iar truda lui la gazetã poate fi recompensatã cu un zîmbet aproape amical de un politician a cãrui pozã cu lauri pe scãfîrlie si cuvinte mãgulitoare dedesubt apare pe pagina întîi. Restul - deriziune, fîtîialã inutilã care încurcã treburile serioase ale mai marilor natiei.
Joi, Consiliul Superior al Magistraturii si-a programat reuniunea anualã de bilant si alegeri. Lucrãrile se desfãsoarã în prezenta si sub directa conducere a sefului statului, domnul Traian Bãsescu. Iarãsi voi spune cã nu se mai mirã nimeni de atractia particularã a presedintelui pentru tot ce înseamnã Justitie. As zice cã trãieste o dragoste maladivã fatã de procurori, iar un ochi al sãu, care nu doarme niciodatã (ca ochiul din ceafã al soacrei din povestea lui Creangã), stã mereu atintit asupra întregului angrenaj judiciar din România. Dacã am fi rãutãciosi, am gãsi explicatii care nu-l favorizeazã pe presedinte. Cine se simte fãrã prihanã, la adãpostul oricãrei bãnuieli de infractiune sau pãcat, nu viseazã noaptea procurori si n-are cosmaruri legate de cît de devotat sau de inamic îi este ministrul justitiei. Oricum, presedintele, odihnit, vioi si jovial, s-a înfiintat de cu zori la CSM. Anul trecut, înaintea înscrierilor pentru candidatura la postul de presedinte al CSM, domnul Bãsescu, spre stupoarea generalã, l-a felicitat pe magistratul Anton Pandrea pentru intentia de a candida si i-a urat succes în activitatea viitoare. Pandrea, care pãrea cã nici el nu stie cã va fi seful CSM, a candidat, iar toti ceilalti, vrãjiti parcã de preferinta prezidentialã, au votat pentru. Acum nu stiu ce se va mai întîmpla. Dintr-o transmisie în direct pe care o ascult în radioul masinii, înteleg cã seful statului face pînã una alta ordine în privinta ziaristilor. Adicã, bãietei si fetite (era sã scriu „gãozari“ si „pãsãrici“) ia lãsati-ne pe noi în pace, uschiala din salã, cã aici nu-i destul aer si pentru voi. Pandrea, gazdã subalternã, pentru cã adevãratul stãpîn pãrea presedintele însusi, a întregit si el pipernicit invitatia ca ziaristii sã iasã afarã si sã se uite pe un perete care va arãta imaginile din interior iar o pîlnie sonorã va multumi curiozitatea jurnalisticã în legãturã cu dicutiile. Nimic nou pînã acum. Mã rog, aproape nimic. Nu-i nou faptul cã ziaristii sînt dati afarã. ÃŽmi aduc aminte o vizitã oficialã la ÃŽmpãratul Japoniei a sefului statului român. Bulucul de ziaristi strînsi la usã a fost preparat si instruit sã stea înãuntru fix un minut. Pentru poze, imagini filmate si probe de atmosferã. Dacã întîrziam o secundã în plus se scufunda probabil Universul iar ÃŽmpãratul Japoniei suferea un atac de apoplexie. Nu stiu în cît timp ne-am cãrat afarã. Acest lucru deci, nu-i nou. Este încetãtenit din Tara Soarelui Rãsare pînã în Biroul Oval al lui Bush. Nou e cã la CSM, munca de caporal a fost preluatã ilegitim de Traian Bãsescu, sosit acolo „în baza atributiilor constitutionale“ sã asculte un bilant si sã-si dea cu presupusul. Atît si nimic mai mult. O noutate este si trierea, ca în lagãr, a reprezentantilor presei. Ziaristii - afarã, cameramanii - înãuntru. Unii ziaristi s-au încãpãtînat sã rãmînã înãuntru. Presedintele s-a încãpãtînat sã-i dea afarã. Si i-a dat.
Mã gîndesc ca blegul de ce n-a renuntat domnul Bãsescu si la cameramani. Cameramanul este si el o parte din angrenajul presei. Prin tulumba lui de o tonã, pe care o carã în spinare sau o propteste pe un trepied, trec spre lume imagini. Imaginile sînt, în cazul de fatã, ale presedintelui tãrii, presedintelui CSM, domnisoarei procuror general Kovesi. Sunetul captat este al vocilor lor. Presedintele deci, vrea sã fie vãzut si ascultat de natiune. Nu suportã însã, imixtiunea imbecilã a reporteritelor si reporterilor care-si pot permite obraznic sã punã întrebãri. Sã sesizeze nuante. Sã critice. Camera de luat vederi nu criticã. Poate fi eventual obraznicã atunci cînd, mînuitã tendentios, nu ia profilul cel mai frumos si eroic al politicianului, arãtîndu-l scãlîmb, cu destul în nas, scãrpinîndu-se dupã un muc. În rest, camera este inofensivã si face bine notorietãtii. De ce nu s-ar da o lege, reformistã desigur, perfect acomodatã trebuintelor sufletesti ale politicienilor, înaintatã în regim de urgentã Parlamentului si validatã instantaneu de presedinte prin care gazetãria sã fie realizatã numai de cameramani? Atît si nimic mai mult. Publicul si politicianul vor sta fatã în fatã, chiar dacã sînt despãrtiti de sute de kilometri iar mesajul va fi nealterat. Bine a grãit presedintele: sã rãmînã în salã (în sala politicii românesti), doar cameramanii. Ziaristii - la cules de cãpsuni în Spania.
|
Autentificare
