Infirmierele bulgare si valoarea UE

Lucrurile, ĂŽn aceastĂŁ poveste (adevĂŁratĂŁ!) au mers din rĂŁu ĂŽn mai rĂŁu: pe 9 februarie 1999, autoritĂŁtile libiene au retinut un numĂŁr de cetĂŁteni bulgari (personal medical) ce lucra la spitalul Al-Fatih din localitatea Benghazi, iar un an mai tĂŽrziu, ĂŽn februarie 2000, la un Tribunal al Poporului libian, a ĂŽnceput un proces ĂŽn care au fost inculpati sase bulgari, un libanez si nouĂŁ libieni - sub o acuzatie foarte grea, anume aceea cĂŁ ar fi infectat cu virusul HIV un numĂŁr de 393 de copii libieni ĂŽn spitalul mai sus amintit. DupĂŁ un proces ĂŽntins, pe 6 mai 2004 a cĂŁzut sentinta: cinci infirmiere bulgĂŁroaice si un doctor palestinian erau condamnati la moarte prin ĂŽmpuscare.
Comunitatea internationalã a reactionat imediat, dar fãrã mare spor - cel putin deocamdatã. În ajutorul copiilor libieni infectati, Uniunea Europeanã a donat suma de 2 milioane de euro, iar tratamentul unora dintre ei a început în spitale din statele UE. O comisie independentã a dovedit, între timp, cã infectia cu HIV începuse anterior sosirii bulgarilor si cã e foarte probabil sã fie cauzatã de conditiile din spital. Aceastã versiune nu a fost acceptatã de autoritãtile libiene - drept care, desi procesul a fost rejudecat în mai 2006 (la presiunea Uniunii Europene si a altor organisme internationale), luna trecutã, pe 19 decembrie, sentinta a fost reconfirmatã.
AceastĂŁ veste, sositĂŁ ĂŽn pragul CrĂŁciunului, a adus, din nou, Bulgaria ĂŽn stare de soc. ExistĂŁ probe cĂŁ ĂŽn timpul detentiei celor cinci infirmiere s-a folosit tortura, probabil ĂŽn scopul obtinerii unor anume declaratii. E foarte probabil ca ele sĂŁ joace, ĂŽn Libia, rolul tapului ispĂŁsitor. Din pĂŁcate, existĂŁ ĂŽncĂŁ ĂŽn lume guverne care mereu cautĂŁ vina ĂŽn afarĂŁ; dacĂŁ se ĂŽntĂŽmplĂŁ ceva rĂŁu, vinovat este strĂŁinul - cam asa gĂŽndim si noi uneori, cam asa cred cĂŁ judecĂŁ si libienii.
Cele cinci infirmiere cu pasaport bulgãresc sÎnt, din acest ianuarie, cetãteni ai Uniunii. Acum mai mult ca oricÎnd Înainte este de datoria tuturor europenilor sã devinã cu atÎt mai sensibili la drama acestor detinute care, teoretic, asteaptã de la o zi la alta executia. Este si de datoria noastrã, ca români europeni si ca vecini balcanici, sã avem toatã simpatia pentru efortul de lobby pe care Bulgaria Îl face, sã sustinem aceastã cauzã si sã-i determinãm si pe altii sã o facã. Valoarea unei familii - inclusiv cea europeanã - nu se vede În momentele de bucurie, cÎnd desfacem toti sampanii si ne spunem urãri standardizate, ci În momentele de crizã. Iar acum, În Libia, cinci concetãteni europeni trec printr-un astfel de moment.