Treabã româneascã
Nimic nou sub soare. Institutii avem, programe slavã Domnului. Dar si bani de irosit si nepãsare si huzur pe spinarea celor din jur, cît cuprinde. ÃŽntoarcem, rãsucim, revãrsãm valuri si valuri de vorbãrie, chemati si nechemati îsi dau cu pãrerea (în cadru organizat si neorganizat) dupã cum le cîntã interesul gãinilor din ogradã si lucrurile rãmîn la voia soartei. Mai acum cîtãva vreme, cînd eram amenintati de norul toxic de prin vecini, rãmîneam perplex fatã de declaratiile „docte“ ale unui ilustru personaj, care ne asigura cã au fost luate toate „mãsurile pentru limitarea efectelor nocive“. Splendid!?! Asta da profesionist de cîteva zeci de milioane de lei pe lunã. Dar care erau „mãsurili“?: „Toatã lumea si, mai ales gravidele, spunea numitul, cu grijã pãrinteascã pentru viitorul nenãscut al patriei, sã stea cît mai mult în casã si sã asigure o cît mai bunã etansare a locuintelor?!?“. Noroc cã bunul Dumnezeu a avut grijã de noi, a pus vîntul sã sufle mai tare spre altii si am scãpat.
Se mai poate mira cineva? Avem puzderie de Companii, Agentii Nationale pentru Reglementare, a Gazelor Naturale, a Energiei, a Comunicatiilor (ce sã mai vorbim de Agentia pentru Plãti si Interventii în Agriculturã!?!) si asa mai departe (erau vreo 70 cu totul, pendinte de primul-ministru, cum sã le mai tinã socoteala?!), cu scheme supraîncãrcate si nu cu platã de doi bani. Dar ce reglementeazã numitele Agentii, în afarã de consfintirea cresterii nesimtite a preturilor si grija ca nu cumva Apa Sîmbetei sã sece? Cã a aproba preturi umflate de nu stiu cîte ori pe an înseamnã curat reglementare, coane Cãline!!, si cere rãsplatã, nu? Se mai poate mira cineva de dezastrul ecologic si uman de la Minele de Uraniu de la Grinties? De modul în care Institutiile (parazite) care trãiesc (bine mersi) pe seama buzunarului public îsi bat joc de mediu si de vietile oamenilor? Cerceteazã cineva modul în care au fost cheltuite fondurile pentru conservarea minelor de la Grinties? Citeste cineva rapoartele si dãrile de seamã pe baza cãrora se asigurã continuarea finantãrii Îi ascultã cineva pe nebunii si oamenii de bunã credintã care îndrãznesc sã tragã semnale de alarmã? Mã mir cã (încã) nu sînt dati afarã sau sã fie trimisi în fata tribunalelor precum ziaristul care fãcea mai publice decît erau informatii secrete?
„Exploatarea uraniului nu înseamnã sã scoti apã din fîntînã“
Ar trebui abandonate pentru vecie minele de la Grinties? Dupã principiul „cît sînt eu ministru al mediului, ele nu vor fi deschise?“. Evident nu! Cît de beneficã ar fi o asemenea exploatare! A unei bogãtii cu care ne-a învrednicit Dumnezeu. Pentru cã uraniul nu se gãseste la fiecare pas, nu-l are oricine si este mare nevoie de el. Minele ar trebui redate circuitului economic. Pot fi productive si rentabile, pot ridica standardul de viatã al populatiei, al zonei si al tãrii. Iar din punctul de vedere al mediului, este cu mult mai beneficã o exploatare în conditii bine precizate, la standarde cunoscute, decît o abandonare la voia întîmplãrii si a nepãsãrii. Un pericol bine cunoscut este mai usor de contracarat decît a-l ignora sau a-l desconsidera. Existã un pericol pentru sãnãtatea si viata oamenilor? Cine l-ar putea nega? Este o mare gafã sã afirmi contrariul si chiar mã mir cã uniii specialisti cu staif o fac. Ce fac celelalte tãri care se bucurã de o asemenea bogãtie? Abandoneazã? ÃŽnchid? Nu. Probleme sînt destule, pentru cã exploatarea uraniului nu înseamnã sã scoti apã din fîntînã. Dar posesorii unei asemenea bogãtii cautã, gãsesc si aplicã mãsurile necesare, asezat, chibzuit, fãrã sã-i expunã populatia contaminãrii si mortii.
CNU îsi bate joc de mediu si de oameni, paseazã problematica unui judet vecin pentru cercetare. Institutia, foarte necesarã de altfel, ar trebui sã fie obligatã sã-si desfãsoare activitatea acolo, în zona minelor de uraniu si nu pe asfaltul capitalei. Si cum s-ar mai schimba lucruruile! Asa, nimeni nu-i întreabã nimic, organizeazã si tele-conduc pe mobil în timp ce rãsfoiesc presa si mîine, poimîine, prin ANR-ul de resort vor cere. Ce? Importurile de uraniu!
Face bine presa cã dezvãluie nemerniciile unora dar nu e suficient. Dacã tot vorbim de descentralizare, administratia ar trebui sã cearã trecerea minelor de la Grinties în propria administratie. Ar fi foarte greu. Dar nu si imposibil. Asemenea proiecte, serioase si nu cele de azi pe mîine si cosmetizante ar trebui sã stea în atentia factorilor locali. S-ar gãsi si surse de finantare si solutii corecte pentru exploatarea acestei bogãtii care ar putea ridica standardul general al zonei. Cît timp vom mai flutura drapelul „Avutiei nationale“ pe la nasul naivilor?, ca sã-i îmbogãtim pe strãini (vezi petrolul si gazele naturale), ca în ceasul al 12-lea sã recurgem la dezvãluiri, arestãri si alte asemenea condimente. Ce-a pãpat lupul...
Institutii avem, proiecte serioase si ambitioase mai putin. Poate cã n-ar fi rãu... invers.
|
Autentificare
