Presedintele Basescu, invitat la coada la medicamente

BatrĂŽni cu ochi afundati ĂŽn orbite, cu fete livide, batrĂŽne aduse de spate si ĂŽmpovarate de griji si boli, tinere mamici, someri si angajati care numai ei stiu cum sa-si dramuiasca veniturile au luat din nou drumul „Golgotei“ spre farmacii, cu teama ca nu vor prinde
„ratia de viata“, desi Constitutia Romaniei garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii (Art 34, Alin. 2). Ieri, 3 octombrie, pe treptele de la intrarea ĂŽn Farmacia Medica (nr. 32, n.red.), un grup de cetateni asteptau ca bodyguard-ul de la usa sa le permita accesul pentru a-si procura, unii pe bani buni,
„pumnul de medicamente“. Aceasta „poveste“ cu final incert s-a repetat mai mereu, ĂŽn ultimii ani, cĂŽnd pe la conducerea Ministerului Sanatatii s-au perindat diversi
„specialisti“ care au promis,
„cu surle si trĂŽmbite“ sa „revolutioneze Sanatatea“. Efectele au fost, din nefericire, pentru marea masa a celor suferinzi, catastrofala, medicamentele procurĂŽndu-se din ce ĂŽn ce mai greu, la preturi destul de piperate pentru cei cu venituri mici. Gheorghe Odaie, pensionar, a opinat ca „bataia de joc“ practicata lunar de catre guvernanti se datoreaza clasei politice si unui sistem deficitar. „Acum 70 de ani, ĂŽn popor circula expresia «Minciuna sta la masa cu regele», astazi, ĂŽnsa, putem vorbi de faptul ca «pestele de la cap se ĂŽmpute si de la coada se curata». Numai ca, la noi, nu se mai curata nimic. Modul ĂŽn care este condusa, acum, Sanatatea este sub orice critica. Ministrul Eugen Nicolaescu este complet rupt de realitate. Asa se ĂŽntĂŽmpla cĂŽnd de soarta bolnavilor se ocupa un fost contabil de CAP“, a declarat Gheorghe Odaie. Acesta deplĂŽnge soarta majoritatii pensionarilor care de-abia ĂŽsi duc traiul de pe azi pe mĂŽine, cu venituri de mizerie, dupa zeci de ani de munca, uneori ĂŽn conditii deosebite de grele.
„Am lucrat la Umaro Roman timp de 36 de ani. Venitul lunar al meu si al sotiei mele este de circa cinci milioane de lei. Grijile si bolile si-au facut loc treptat si sĂŽntem nevoiti sa cheltuim pe medicamente aproape trei milioane de lei. Au «bulibasit» ĂŽn asa hal retetele, ĂŽncĂŽt nu mai stii, de la o zi la alta, cĂŽt sĂŽnt de compensate sau gratuite. Periodic, angajatii ministerului schimba listele cu medicamente, le modifica preturile, modifica cuantumul de compensare, cele gratuite devin compensate partial, iar altele, compensate, nu se mai pot cumpara decĂŽt la liber. Am muncit toata viata ca un rob, dar nimeni nu se ĂŽntreaba daca am bani suficienti sa-mi procur medicamentele pentru a-mi prelungi agonia“, a mai spus, obidit, pensionarul.

Promisiuni si atĂŽt

Gheorghe Odaie a mai mentionat ca presedintele Traian Basescu i-a ĂŽndemnat pe romani sa traiasca bine, ĂŽnsa toate promisiunile lansate ĂŽn campania electorala au ramas la faza de bune intentii. „L-am vazut la televizor pe Traian Basescu «storcĂŽndu-si lacrimi amare», la comemorarea victimelor Holocaustului din America. Mai bine ar constata ca tara are multe milioane de «victime». În loc sa plĂŽnga «cu lacrimi de crocodil» prin straini, sa vina sa plĂŽnga la coada, la medicamente. Toti guvernantii ar trebui sa vada ca, la rĂŽndul lor, au parinti ĂŽn vĂŽrsta, suferinzi, sau uneori copii bolnavi. Însa, se pare ca majoritatea acestora ĂŽsi trateaza rudele pe la clinicile din strainatate. Ce sa le mai pese ca ĂŽn Romania mor, de boli si saracie, multi oameni? Farmaciile sĂŽnt construite din banii nostri, ministrii, doctorii si personalul sanitar sĂŽnt remunerati tot de noi. Consider ca ar trebui mult mai multa grija si respect fata de niste oameni care au muncit o viata, pentru un vis care se dovedeste a fi, pĂŽna la urma, un cosmar“, a adaugat Gheorghe Odaie. O batrĂŽnica firava, ĂŽmbracata ĂŽntr-un capot de casa, a venit si s-a asezat cuminte la rĂŽnd, pentru niste medicamente necesare tratarii diabetului.
„Am o pensie de 1,9 milioane de lei, din care medicamentele pentru diabet ma costa peste 700.000 de lei. Din restul pensiei trebuie sa platesc ĂŽntretinerea, lumina, gazul, etc. Cum toate acestea costa multi bani, ramĂŽn sa fac foame o luna de zile. Traiesc din ceaiuri, pĂŽine, lapte si cu ce mai da Domnul, cĂŽnd ma mai ajuta niste vecini milosi. Tot ce se ĂŽntĂŽmpla la noi ĂŽn tara cu bolnavii si pensionarii este o bataie de joc. Mai bine m-ar «strĂŽnge» Dumnezeu, pentru ca alt sprijin nu am. Am plecat ĂŽn halat din spital, pentru a putea sa-mi iau medicamentele de la farmacie, fiindca ma tem ca acestea sa nu se termine. În spital, nimeni nu te baga ĂŽn seama daca nu dai bani. MĂŽncarea este sub orice critica, daca n-ai de acasa, mori de foame. Nu stiu daca este bine ceea ce fac acum guvernantii. Lor ce le pasa, au bani, au de toate!“, a mentionat batrĂŽna Elena Botez, cu un zĂŽmbet amar ĂŽn coltul gurii si cu ochii ĂŽnotĂŽnd ĂŽn lacrimile neputintei. În incinta farmaciei, trei oficiante eliberau medicamentele la liber si dupa retetele compensate sau gratuite. La ghisee, cuminte, cĂŽteva persoane asteptau
„ratia de viata“. „DeplĂŽngem soarta acestor oameni. Stiu ca le este foarte greu, ĂŽncercam si noi sa fim cĂŽt mai operative, pentru a nu-i tine prea mult timp ĂŽn picioare“, a precizat una dintre farmaciste. Acestea sĂŽnt de parere ca fondurile ar ajunge pentru mai multe zile, ĂŽnsa, avĂŽnd ĂŽn vedere sezonul de toamna, cĂŽnd bolile „fac ravagii“, nu pot estima exact perioada. Realitatea de afara este, ĂŽnsa, mult mai dura. Oamenii de diferite vĂŽrste, macinati de boli si de lipsurile cotidiene, „strĂŽng din dinti“, blestema zilele pe care le-au ajuns si asteapta, la rĂŽnd, cĂŽteva ore bune, pĂŽna cĂŽnd intra ĂŽn posesia unor leacuri mai mult „chinuitoare“ decĂŽt izbavitoare. Din nefericire, acest fel de scenariu se petrece lunar, la toate farmaciile din tara, fara ca cineva, „de acolo, de sus“, sa-si ĂŽndrepte ochii si spre acesti oropsiti ai soartei.