Aversiune de spital
• un copil care a suferit arsuri în urma exploziei cazanului de þuicã nu a fost supravegheat de nici un cadru medical • dupã ce a refuzat internarea în spital, bunica sa l-a doftoricit cum s-a priceput • ea spune cã nu suportã atmosfera din spitale • întîmplãtor, starea copilului este bunã • Rãzvan V., copilul în vîrstã de 2 ani ºi jumãtate, din Gîrcina, care, în urmã cu aproximativ douã sãptãmîni, a suferit arsuri în urma exploziei unui cazan de þuicã, nu a mai fost vãzut de nici un cadru medical din ziua producerii respectivului accident casnic. Incidentul s-a petrecut în curtea bunicilor de pe mamã ai copilului, în îngrijirea cãrora a rãmas de aproximativ o lunã, de cînd pãrinþii lui au plecat sã munceascã în Italia. La scurt timp dupã ce cazanul a explodat, copilul - care se juca în preajma acestuia, fiind stropit de o parte din lichidul fierbinte - a fost transportat cu autosanitara la Spitalul Judeþean de Urgenþã Neamþ.
Investigaþiile medicale efectuate aici au arãtat cã a suferit arsuri de grad II - III pe mîna ºi pe piciorul stîng, dar ºi pe o porþiune din partea stîngã a toracelui. Copilului i-a fost îndepãrtatã pielea afectatã de arsurã, dupã care a fost dezinfectat. Cu toate cã starea sa era gravã ºi necesita obligatoriu internare, bunica acestuia s-a opus categoric. Femeii i s-a explicat cã suprafaþa afectatã de arsurã este destul de mare, iar riscul de infectare este major, dar aceasta nu a putut fi înduplecatã. A semnat în registrul de internãri cã refuzã tratamentul intraspitalicesc al copilului, l-a luat ºi a plecat acasã.
De atunci, micuþul Rãzvan a fost îngrijit la domiciliu doar de cãtre bunica sa, Nicoleta ªerban.
„ªi domnul doctor Dobre ºi asistenþii au încercat sã mã convingã sã internez bãiatul, mi-au explicat cã trebuie sã i se facã tratament cu antibiotice, sã i se schimbe zilnic pansamentele ºi sã beneficieze de o toaletã specialã, dar, pe rãspunderea mea, am refuzat. Nu ºtiu dacã mã puteþi înþelege, dar eu am aversiune faþã de ideea de a sta în spital. Pãrinþii mei au fost grav bolnavi ºi am stat cu amîndoi în spital, au murit ºi de atunci nu mai suport atmosfera de acolo. Mi-am luat nepoþelul acasã ºi mi-am zis cã dacã ar fi sã nu dorm zi ºi noapte, îl îngrijesc eu cum mã pricep mai bine. Am fost la farmacie ºi am luat un spray, Oxymed, care ajutã sã se usuce pielea afectatã de arsurã, am luat alifie de gãlbenele ºi pansamente sterile ºi am început sã îngrijesc bãiatul. Dupã ce am dat cu spray, în cîteva zile, pe rãnile respective s-a prins crustã, care s-a uscat foarte bine. Pentru ca crusta aceea sã nu îl strîngã, sã nu îi dea dureri sau mîncãrimi, am început sã îl ung cu alifie de gãlbene. L-am spãlat zi de zi cu ceai de muºeþel, i-am schimbat pansamentul de cîteva ori pe zi, l-am þinut dezbrãcat în pielea goalã ºi l-am acoperit cu cearºafuri curate, ca sã nu se lipeascã hainele de rãni ºi sã îl jeneze. Nu i-am dat nici un antibiotic, nu a fãcut deloc febrã, a mîncat, s-a jucat ºi nu a dat semne cã i-ar fi rãu“, a declarat Nicoleta ªerban, bunica lui Rãzvan.
Ioan Baston, medicul de familie pe lista cãruia este înscris copilul, precum ºi asistentele de la Dispensarul Gîrcina spun cã au aflat absolut întîmplãtor despre accidentul casnic suferit de micuþul Rãzvan.
Cadrele medicale care îºi desfãºoarã activitatea în secþia Chirurgie Infantilã spun cã se întîmplã de multe ori ca, din încãpãþînare, pãrinþii unor copii sã refuze internarea acestora, în urma unor accidente casnice, declarînd cã îºi asumã riscurile. Numai cã, de cele mai multe ori, starea copiilor se agraveazã, mai ales din cauza automedicaþiei, iar dupã cîteva zile, pãrinþii vin la spital, solicitînd în mod deosebit internarea micilor pacienþi.
|
Autentificare
