O nouĂŁ generaĂžie de sacrificiu: italieniÂşti, germaniÂşti, cĂŁpÂşunari

Vara trecutĂŁ, la „Paharnicu“, ĂŽn timp ce tocmai mĂŁ ĂŽnfruptam cu micii lui Grecu, la masa noastrĂŁ de amici au mai sosit douĂŁ cunoÂştinĂže de-a comesenilor mei, pietreni, proaspĂŁt apĂŁruĂži din Italia, de la muncĂŁ. Au fost invitaĂži la masĂŁ Âşi ne-am strĂŽns mĂŽinile. Oameni buni, eu am strĂŽns multe mĂŽini la viaĂža mea, cĂŁ-s bĂŁiat de gaÂşcĂŁ, socializez Âşi-mi plac oamenii. VĂŁ pot spune cĂŁ ĂŽn viaĂža mea n-am strĂŽns o mĂŽnĂŁ mai bĂŁtĂŁtoritĂŁ de muncĂŁ, de tĂŽrnacop, lopatĂŁ, cazma, sapĂŁ, coasĂŁ, mistrie, orice. Omul ĂŁla avea o mĂŽnĂŁ bĂŁtucitĂŁ de muncĂŁ, era ca o cĂŁrĂŁmidĂŁ, ca o bucatĂŁ de piatrĂŁ, avea bĂŁtĂŁturi pe toatĂŁ suprafaĂža palmei. Ce glumĂŁ ar fi fost sĂŁ-i citeascĂŁ cineva lui ĂŽn palmĂŁ, cu linia vieĂžii, a norocului, a morĂžii?! Avea o mĂŽnĂŁ ca o tragedie anticĂŁ, o mĂŽnĂŁ muncitĂŁ rĂŁu de tot, o scoarÞã de copac, diformĂŁ, irealĂŁ. În plus, ochii Âşi gestica Âşi vorbele jenate ale acelui purtĂŁtor de asemenea mĂŽnĂŁ m-au tuÂşat. Un ins mare, bleguĂž Âşi cu un bun simĂž imens. Fuma Marlboro cu inocenĂža unui puÂşti de liceu care era prins fumĂŽnd ĂŽn closet. Venise cu o maÂşinĂŁ adevĂŁratĂŁ, de second-hand, fuma Marlboro, avea portofelul burduÂşit cu bani, dar avea gesturi de sclav, de yes-man, de NilĂŁ, iar discuĂžiile cu el nu puteau depĂŁÂşi, ĂŽn nici un fel, cotidianul imediat. IntrĂŽnd ĂŽn sufletul lui, bĂŽnd, mĂŽncĂŽnd ĂŽndĂŽrjit mici Âşi vorbind pe limba lui destul de limitatĂŁ, am ĂŽnĂželes cĂŁ muncea de mulĂži ani ĂŽn Italia, ĂŽn construcĂžii. Zile, luni, ani, ĂŽntr-un ritm infernal impus de patron. Am ĂŽnĂželes cĂŁ se lĂŁsa exploatat ca hoĂžii de cai Âşi cĂŁ, de ani de zile, hrana lui de bazĂŁ erau conservele Âşi salamul. Trecuse biniÂşor de 30 de ani Âşi ĂŽÂşi propusese sĂŁ mai lucreze un timp ĂŽn Italia, apoi sĂŁ vinĂŁ acasĂŁ Âşi sĂŁ facĂŁ un gater. Cum ĂŽl vedeam eu cam bleguĂž, am gĂŽndit, pe moment, cĂŁ-l mĂŁnĂŽncĂŁ ĂŁÂştia ai noÂştri, cu gaterele, cu fulgi cu tot. Poate mĂŁ ĂŽnÂşel?! CelĂŁlalt italienist, deh, mai stilat, dar nu prea departe de Omul-mĂŽnĂŁ, un fel de ÂşmecheraÂş total incult, dar cu un ceas cĂŽt o solniÞã, care-i arĂŁta (cĂŁ ne-a arĂŁtat) ora de la New York, Londra, Tokio Âş.a.m.d.
Una peste alta, de la ei Âşi de la alĂžii, cu excepĂžia banilor cu care ei vin ĂŽn ĂžarĂŁ Âşi-s aÂşa de mĂŽndri, cĂŽteodatĂŁ, guvernanĂžii României, nimeni nu vorbeÂşte de umilire. De umilirea la care sĂŽnt supuÂşi românii care se duc slugĂŁ la DĂŽrloagĂŁ, sĂŁ care gunoiul, sĂŁ sape ÂşanĂžuri, sĂŁ ĂŽngrijeascĂŁ babe care se scapĂŁ pe ele, sĂŁ culeagĂŁ cĂŁpÂşunile, merele Âşi perele altora. Este muncĂŁ, e adevĂŁrat, este plĂŁtitĂŁ, e adevĂŁrat, oamenii aceÂştia Âşi-au fĂŁcut speranĂže, cĂŽÂştigĂŁ ĂŽntr-o lunĂŁ acolo, lucrĂŽnd la salubrizare, cĂŽt ar cĂŽÂştiga aici ĂŽntr-un an, lucrĂŽnd ĂŽn ĂŽnvãÞãmĂŽnt. Apoi, vin ĂŽn ĂžarĂŁ cu bani. Se mai spune, de cĂŽte unii filozofi de televiziune care gĂŽndesc pozitiv, cĂŁ aceÂştia vin de-afarĂŁ cu o altĂŁ mentalitate, ceea ce, din nou, este bine, integrator, civilizant. Numai cĂŁ anii de umilinÞã, ĂŽnduraĂži acolo, lasĂŁ sechele. Nu vorbesc prostii! Mai mult, cred cĂŁ este o altĂŁ generaĂžie de sacrificiu a României, carne româneascĂŁ de tun vĂŽndutĂŁ ieftin, ĂŽntr-o EuropĂŁ ciudatĂŁ. La Bruxelles, ĂŽn '95, pe Rue de la Paix, adicĂŁ ĂŽn buricul Uniunii Europene, am vĂŁzut cu ochii mei panouri electorale imense Âşi rasiste - „AfarĂŁ cu strĂŁinii!“ - pe cĂŽte jumĂŁtate de bloc. Nu mi-a venit a crede ochilor, apoi am ĂŽnĂželes cĂŁ sancĂžiunile antirasiste promovate de UE sĂŽnt valabile, ĂŽn genere, pentru „negrii“ din estul Europei, pentru noi. AÂşadar, nu trebuie sĂŁ vorbim, ofuscaĂži, numai despre hoĂžii Âşi cerÂşetorii români din Europa, ci Âşi despre acel NilĂŁ din Piatra NeamĂž, cu mĂŽinile bĂŁtucite de muncĂŁ.