 Don Quijote era pietrean
De aproape doi ani de zile, tot ce facem, gîndim sau respirãm se aflã sub semnul „europenizãrii“, ceea ce era „neaoº românesc“ a devenit derizoriu, pînã ºi agramaþii ne uimesc prin pervertirea limbii cu citate din directive. Vaca nu mai poate fi pãscutã ºi mulsã decît europeneºte, vinul de streaºinã ºi rachiul vor rãmîne piese de muzeu, porcul de Crãciun nu va mai guiþa la vederea cuþitului, iar soia nu o vom mai consuma dacã este „modificatã genetic“. ÃŽn dulcea urbe a noastrã, nu vom mai putea trãi româneºte, decît dacã oraºul va fi de „un înalt standard european“, tradiþionalismul nostru funciar fiind considerat contraproductiv de cãtre cei care se tot înghesuie sã ne treacã strada.
Dinspre primãrie bate un vînt de „europenizare“, care-ºi pune pecetea pe toate proiectele ºi proiecþelele, începînd cu coºurile de gunoi ºi catadioptrii îngropaþi în asfalt, ºi terminînd cu alþi „pegaºi verzi“.
Nu se mai bate un cui în oraºul nostru, dacã ciocanul nu este european, orice imblod în a face ceva nu poate fi motivat decît sub chemarea Europei.
Un prieten îmi relata cã mãtuºa lui, mobilizatã de atîtea „proiecte europene“ publicate zilnic în presã, este pregãtitã sã-ºi ducã ceaunul ºi culiºerul la „groapa ecologicã“, [...]
Articolul �ntreg poate fi citit �n editia scris� a Monitorul de Neamt si Roman
Pentru a citi acest articol on-line trebuie s� fiti �nregistrat pe site.
|
Autentificare
