Lãutarul de la Cluj
Un personaj ciudat, fãcut din vorbe multe ºi fapte puþine, se aratã, la rãstimpuri, opiniei publice din România, slobozind torente retorice din pieptu-i bombat pe care atîrnã veºnic o cravatã ca o prelungire a limbii. Numele lui: Emil Boc, primar de Cluj-Napoca ºi preºedinte al PD.
Pe vremurile în care un alt personaj bizar al politicii româneºti se închipuia minunea naþiei întrupatã în premier, Emil Boc era chiar simpatic. Veºnic înarmat cu un laptop conectat la internet ºi beneficiar al unui abonament la principalele agenþii naþionale de presã, fostul deputat democrat era rãsfãþatul redacþiilor. Aveai nevoie de o reacþie a Opoziþiei la declaraþiile fãcute de Nãstase? Pac, îl sunai pe Boc! S-a stricat ceva la o salã de sport fãcutã de Mitrea? Avea Boc un comentariu! Situaþia internaþionalã se anunþa tensionatã din cine ºtie ce cauzã? Micuþul Boc era pe fazã. Actualul preºedinte al PD era programat sã producã reacþii ºi comentarii. Despre orice ºi oricînd. ªi oricît. Nu cred sã existe ziarist în România anilor 2001-2004 care sã fi vrut sã-i ia un interviu sau o declaraþie lui Emil Boc ºi sã nu fi reuºit. Aºa încît, prin redacþii, lui Boc i se spunea ªtie-Tot. Boc-ªtie-Tot. Iar dupã cãzãtura din emisiunea lui Andrei Gheorghe, un mucalit l-a rebotezat Boc-ªtie-Tot ºi Poc.
Vremurile acelea s-au dus. Emil Boc cel simpatic ºi degrabã vãrsãtoriu de sînge pesedist s-a transformat într-o marionetã mecanicã, programatã sã strige de la distanþã. Actualul preºedinte al PD, exilat la Cluj-Napoca într-un post de primar pe care nu ºi l-a dorit niciodatã (ºi asta se vede dureros de tare pentru locuitorii oraºului!), face un joc politic bizar, dar care-i vine mãnuºã: mestecã în continuare vorbe multe în faþa microfoanelor ºi a camerelor de luat vederi, încercînd din rãsputeri sã ne convingã cã, din tãvãlelile guvernãrii, formaþiunea politicã pe care o conduce prin poºtã ºi între avioane e singura rãmasã fatã mare. Se întîmplã sã-ºi voteze parlamentarii, inclusiv cei ai PD, privilegii? Se aratã, dupã o ºedinþã a liderilor Coaliþiei (cei din Bucureºti, evident!), vreo nouã majorare de preþuri? E, în general, vreun semn cã s-ar putea sã vinã un val de reproºuri din partea opiniei publice cãtre actuala Putere? De la Cluj, purtînd în spate un panou portocaliu care aminteºte de ofilitele promisiuni electorale, apare Emil Boc, acest Superman al politicii româneºti. ªi vorbeºte. ªi vorbeºte. ªi vorbeºte.
În general, domnul Boc e contra. Dacã e nevoie de mãsuri radicale, dar care s-ar putea lãsa cu minusuri în sondajele de opinie, atunci domnul Boc e foarte contra. Învãþînd lecþia populismului de la magistrul Traian Bãsescu, Emil Boc cîntã în strunã dupã cum o cere masa. Ceea ce, acum, dupã ani de zile, se vede clar cã a fãcut tot timpul. Doar cã, pe vremea în care îi dãdea cu arcuºul în cap lui Adrian Nãstase, lãutarul vorbelor multe Emil Boc era chiar simpatic. Acum însã, permanentul dezacord al dirijorului de la Cluj, combinat cu aria falsã a populismului de doi lei, sunã prost ºi zgîrie-n urechi.
|