 Cînd vine vorba de românii din Moldova, Voronin nu vrea presã
Ministrul afacerilor externe, Mihai-Rãzvan Ungureanu, ºi-a început vizita în Republica Moldova avînd o întîlnire, joi dupã-amiaza, cu profesorii ºcolilor de grafie latinã din Transnistria. ªeful diplomaþiei române a susþinut, în a doua zi a vizitei, o prelegere cu tema 'România ºi Republica Moldova, un parteneriat pentru Europa', la Universitatea de Stat din Chiºinãu.
Ministrul de externe al României nu a exersat discursul diplomatic tradiþional. Discursul dresat studenþilor de la Universitatea de stat din Chiºinãu a avut ca leit motiv o frazã din apostolul Ioan: „ªi adevãrul vã va face liberi“. Un efect secundar al acestui lucru pare sã fi fost brusca eroare apãrutã în programul ziariºtilor români: aparent, întîrziasem la preºedintele Voronin. Programul arãta cã trebuie sã mergem spre Preºedinþie între orele 14.15 ºi 14.25. La 14.14 ni s-a comunicat cã am întîrziat patru minute ºi nu mai putem fi primiþi de cãtre preºedintele Voronin. Aºa încît, delegaþia românã a avut timp sã revada speech-ul despre adevãr adresat studenþilor de cãtre ministrul Ungureanu: „Sã nu vã fie fricã de adevãr. Sã spuneþi: aceasta e limba mea, aceasta e istoria mea. Cui îi este fricã de adevãr, îi e fricã de propria identitate. ªi cînd este aºa, vremurile te distrug.
Sper sã nu se mai întîmple ca în Moldova sã aparã noi martiraje. Fiþi siguri cã vom fi atenþi, cã statul român va veghea atît cît îi va sta în puteri. (…)
Priviþi în jur, nu vã limitaþi la o unicã lecturã, faceþi comparaþii. Lecturile diversificate vã scot din încremenirea în proiect. Omul remarcabil care este Andrei Pleºu spunea „Oamenii fãrã dileme, oamenii fãrã întrebãri sînt fiare lãsate de oameni printre oameni“. Feriþi-vã de cei ce nu-ºi pun întrebãri ºi vorbesc în semne de exclamare! ÃŽnvãþaþi sã vã întrebaþi ºi sã vã îndoiþi. Asta vã va ajuta sã fiþi deschiºi, europeni ºi egali oricãrui student din Paris, Berlin sau Iaºi. (…)
Este pentru prima datã cînd vorbesc unor studenþi din Chiºinãu. ªtiu cã înþelegeþi puterea culturii, a educaþiei ºi a înþelegerii oneste în numele acelui adevãr care elibereazã ºi are, astfel, valoare“.
Casa lor este în Transnistria
Pentru românii din Transnistria aceasta nu este zonã ocupatã de oºti, de miliþii. Pentru ei, Transnistria este locul din care nu pleacã: acasã. Iar ei au ales sã rãmînã. La întîlnirea cu ministrul român de externe au fost patru profesori de la patru ºcoli de limbã românã din Transnistria. Asta înseamnã cã reprezintã 50% dintre ºcolile româneºti de acolo, 4.500 de elevi ºi 500 de profesori. Cifre în continuã scãdere, sub bocancul separatiºtilor.
Cei patru directori de licee ºi ºcoli i-au cerut lui Rãzvan Ungureanu cãrþi româneºti ºi cîteva autobuze, sã aducã elevii la ºcoalã. Elevi care parcurg zilnic 30 de kilometri. Nu au cerut bani de salarii de la statul român. S-au jenat. Primesc un 30% în plus, de la Republica Moldova, pentru cã se aflã în zonã de conflict.
De fapt, au cerut ceva: cetãþenie românã. Dar asta era în octombrie 2004. ÃŽn regim de urgenþã. Joi, 16 februarie 2006, nici unul dintre cei patru nu avea încã cetãþenia cerutã: Maria Ungureanu, directoarea ºcolii internat pentru copii orfani - 250 de copii, Maria Roibu - Liceul „Alexandru cel Bun“ Tighina - 1.300 de elevi, Eugenia Halus - Liceul Teoretic Evrika din Rîbniþa, Ion Iovcev - Tiraspol.
„Ne-am dorit cetãþenia românã nu ca sã plecãm de aici“, a spus una dintre cele trei directoare, o femeie cu o faþã latã ºi ochi tari, cãprui. „Am vrut sã se ºtie cã sîntem români. Republica Moldova nu are nici o putere acolo, sã ne apere“.
România nu ºi-a gãsit încã timpul birocratic sã le acorde cetãþenia. În medie, un moldovean aºteaptã patru ani sã obþinã cetãþenie românã. Dacã ar fi cerut cetãþenie rusã, ar fi plãtit 15 dolari ºi ar fi avut de aºteptat doar o lunã sau douã. Ar fi scãpat ºi de ameninþãri, ºi ei, pãrinþii copiilor, ºi copiii.
ªcolile din Transnistria nu au spaþii. Toate sînt „arendate“. Licenþele de funcþionare au fost înregistrare la presiuni internaþionale, dar în aºa fel încît, la prima supãrare oficialã, sã poatã fi retrase: urmele dispoziþiilor speciale ale lui Smirnov, din octombrie 1994, de desfiinþare a ºcolilor de limbã românã ºi transformarea lor în ºcoli cu grafie chirilicã. Deranjeazã programa ºcolarã, cea din Republica Moldova, cu clasici ai literaturii române. Deranjeazã simpla existenþã a acestor oameni.
La deschiderea festivã a anului ºcolar, care ar fi trebuit sã fie o sãrbãtoare, sînt înconjuraþi de separatiºti. Nu au costume populare româneºti. „ÃŽmprumutãm de la ruºi“, avea sã spunã Ion Iovcev, director la una din ºcolile din Tighina. „Cu costumele alea am venit pe 25 decembrie sã þinem spectacol la Ambasada românã din Chiºinãu“.
Profesor de limba românã în Transnistria
Profesorul Iovcev avea sã povesteascã despre drumurile lor, în cãutarea unui ajutor, de orice fel. Au nevoie de cãrþi bune, de literaturã românã clasicã, de dicþionare, nu de manuale româneºti vechi. Nu le sînt utile, nu „bat“ cu programa lor, sã nu ne supãrãm, a spus Maria Roibu. Erau recunoscãtori pentru invitaþia celor de la Consiliul Judeþean Cluj sau a celor de la Baia Mare, care au invitat profesori ºi copii la ei. Erau recunoscãtori cã sînt bine primiþi la Amabasada României din Chiºinãu. La Ambasada Federaþiei Ruse din Chiºinãu nu li s-a primit nici mãcar un memoriu: „Poºtã n-aveþi?!“, i-au repezit cei de acolo. Erau recunoscãtori cã, de Crãciun, cineva de la Patriarhia Românã le-a telefonat ºi i-a anunþat cã li se vor trimite 500 de euro. ÃŽncã aºteptau banii. Toate lucrurile acestea, exterioare vieþii lor de acolo, nu rezolvau fondul. Profesorul Iovcev avea pe telefon mesaje de ameninþare cu moartea. „ÃŽn '98 m-au luat într-o maºinã ºi douã ore ºi-au bãtut joc de mine: mi-au pus grenadã în sîn, mi-au stins þigara de frunte…“
Viaþa normalã a unui dascãl în zona de conflict, printre „pacificatorii“ lui Smirnov.
Simplificarea birocraþiei de acordare a vizelor pentru românii din Moldova
Ministrul afacerilor externe a declarat cã va solicita Ministerului Justiþiei modificarea legislaþiei de acordare a cetãþeniei române, astfel încît românii din Republica Moldova sã primeascã mai repede aceastã calitate. El a adãugat cã îºi doreºte ca în urma acestor modificãri sã poatã fi rezolvate peste 1.500 de dosare de solicitare a cetãþeniei, faþã de maximum de 200 cîte se aprobã lunar, în prezent. „Dorinþa noastrã sincerã este sã simplificãm procedura birocraticã, nu ºi conþinutul juridic al legii“.
La întîlnirea cu Andrei Stratan, omologul sãu moldovean, Rãzvan Ungureanu afirma: „Sîntem aproape de a încheia un acord pentru regimul vizelor ºi al cetãþeniei. Nu e un subiect de speculaþie politicã!“
Îngrijorarea moldovenilor e de înþeles: preconizata integrare europeanã a României ar aduce cu sine ºi obligativitatea vizelor pentru cetãþenii moldoveni care vor sã ajungã în România, vize conform aquis-ului comunitar. Toþi cei care acum lucreazã sau învaþã în România se vor confrunta cu o realã problemã.
De aici ºi îngrijorarea generalã. De aici îngrijorarea ministrului de externe român în legãturã cu contextul internaþional, dar ºi în legãturã cu cel din Moldova.
Intenþia este mult mai largã: modificãri ale secþiei consulare din Chiºinãu, pentru primirea unui numãr mult mai mare de dosare pentru acordarea cetãþeniei române. Ar urma sã disparã interminabilele cozi de la poarta consulatului românesc. De asemenea, se urmãreºte prelungirea duratei vizelor ºi gratuitatea acestora: fie la un an pentru elevi, studenþi, profesori - categorii cu „risc“ minim de emigrare - ºi cel mult 5 ani pentru reprezentanþii marilor companii.
Transnistria - o problemã de siguranþã naþionalã pentru România
Transnistria este un subiect separat: „Nu aveþi în faþã un ministru mulþumit de discuþiile purtate în formula 5^2“, avea sã declare Rãzvan Ungureanu, în vreme ce Andrei Stratan fãcea o grimasã de neplãcere. „Cît nu existã voinþã comunã pentru a rezolva problema Transnistriei, nu ne putem aºtepta la rezultate. ÃŽn problema aceasta, lucrurile se deruleazã lent, fãrã transparenþã. Prioritatea e rezolvarea situaþiei trupelor ruseºti din Moldova. Soluþii existã: una ar fi instalarea în aceastã zonã a unei forþe multinaþionale de pace. Aº vrea sã fie limpede pentru toþi cei care încearcã sã obþinã un capital politic din asta: cîtã vreme Transnistria este la 200 kilometri de graniþa româneascã, e o problemã de securitate pentru România. Dupã cum graniþa Moldovei cu Ucraina înseamnã o preocupare pentru noi. E vorba de tranzit ilegal, de producþie ºi transport de armament. Lucruri care ne intereseazã“.
Aflat în ianuarie la Bucureºti, Serghei Savrov avea sã afirme cã armata rusã din Transnistria nu e altceva decît „o forþã pacificatoare“ ºi cã oricine e interesat de pace ar trebui sã susþinã ºederea lui Smirnov ºi a trupelor ruseºti în zonã. „We agree to disagree“, avea sã fie comentariul ministrului de externe român, în genere.
Transnistria rãmîne un cuþit bine înfipt într-o zonã strategicã, în care se aflã controlul utilitãþilor din Republica Moldova. Un sondaj fãcut în 2005 printre tinerii din Transnistria conþinea o întrebare referitoare la felul în care vãd ei poziþia României faþã de Republica Moldova: în proporþie de 90%, rãspunsul a fost „agresor“.
FOTO: Statuia lui Lenin dominã oraºul separatist Tiraspol
|
Autentificare
