 24 de ore sub pãmînt
• „în orele acelea, m-am gîndit cu groazã cã «o pusesem de oase», plîngeam ºi mã rugam“, a declarat fata care a stat captivã o zi într-un puþ de 15 metri • Pompierii ºi Ambulanþa au salvat-o dupã o orã de muncã • tînãra trãieºte din ajutorul social, are o mamã ºi doi fraþi, iar propriul copil, în vîrstã de un an ºi jumãtate, se aflã la orfelinatul de la Piatra Neamþ • spaima de maºini a determinat-o pe tînãrã sã aleagã scurtãtura ce a fost la un pas de a-i fi fatalã • Alina ªtefãnescu, în vîrstã de 19 ani, din Tãmãºeni, fata care a supravieþuit miraculos, dupã ce a cãzut peste 10 metri, marþi seara, 31 ianuarie, într-o fîntînã secatã de lîngã „Petrom“, a povestit orele groaznice prin care a trecut, ea fiind salvatã abia dupã aproape 24 de ore. Totul a început în ziua „cu trei ceasuri rele“, cînd Alina a ajuns la Roman, venind pe jos din comuna unde locuieºte, pentru a obþine douã adeverinte medicale, necesare a fi ataºate la dosarul pentru ajutor social. „Am fost la Policlinicã, la cabinetul TBC, pentru a obþine douã adeverinþe, mie ºi fratelui meu, pe care sã le folosim la ajutorul social. Am avut, mai de mult, probleme cu aceastã boalã, dar acum nu mai este aºa grav. Dupã ce le-am primit, am dat sã merg acasã, la Tãmãºeni. Am luat-o pe ºosea la o orã cînd deja se înserase. Prin buzunare nu aveam nici un ban, aºa cã nu am avut cum sã iau o maºinã de ocazie. ªi la venit, tot pe jos am mers. ÃŽmi ia multe ore sã fac acest lucru, dar nu am altceva la îndemînã. Fiind ºoseaua aglomeratã, mi-a fost fricã sã nu dea o maºinã peste mine, aºa cã am luat-o pe o scurtãturã, pe cîmp. Nu am mai fost pe acolo, dar credeam cã mi-ar fi scurtat mult drumul. Aºa cã am trecut de-a dreptul ºi, cînd colo, am cãzut într-o fîntînã“, ºi-a început povestea Alina ªtefãnescu. Din acel moment, a început drama, calvarul luptei cu minutele ºi orele chinuitoare ale aºteptãrii, la mulþi metri sub pãmînt. E greu de imaginat ce poate simþi o fatã, de nici 20 ani, care s-a pomenit, brusc, cãzînd în gol, lovindu-se de pereþi ºi „aterizînd“, în picioare, într-un loc jilav, friguros, amintind de puþurile seci, unde se aruncau în trecut animalele moarte de molimã grea. ªocul iniþial a paralizat orice reacþie a tinerei, dar, dupã ce acesta a trecut, groaza s-a strecurat în suflet, amplificatã de lipsa unui rãspuns la þipetele ei. „Vai Doamne, în fîntînã m-am simþit ca într-un coºmar. S-a petrecut repede, nu mi-a dat seama de nimic. ªtiu doar cã mergeam, mai mult bîjbîiam prin întuneric ºi, deodatã, am picat în beznã. Am cãzut în dîmburi, pînã jos. Fîntîna era rotundã, dar tuburile nu au fost aºezate chiar drepte. Unul era mai încolo, unul mai în afarã ºi tot aºa. Cred cã numai aºa am supravieþuit. Era îngrozitor, am zbierat întruna, ajutor, ajutor, ajutor!, pînã nu am mai putut ºi, de efort, am adormit. A trebuit sã stau pe jos, încolãcitã, deoarece era strîmt. Prima datã, am încercat sã urc, dar nu am reuºit. ÃŽn orele acelea, m-am gîndit cu groazã cã «o pusesem de oase», plîngeam ºi mã rugam: Doamne ajutã-mã sã ies de aici, sã mã audã cineva. Noaptea a fost foarte frig, îngrozitor ºi, în plus, umezealã. Chiar dacã nu era apã în fîntînã, picãturile se scurgeau pe pereþi ºi mi-au udat geaca. Tremuram ºi plîngeam, iar picioarele aproape cã nu le-am mai simþit. A durat enorm pînã cînd urletele mele au fost auzite ºi acest lucru din întîmplare, de cãtre o femeie care strîngea cartoane. Oamenii au zis, pe urmã, cã au fost vreo 15 metri adîncime. Nu ºtiu exact“, a mai povestit eroina întîmplãrii. Salvarea a venit în mod neaºteptat. Alina a fost auzitã, pînã la urmã, dupã circa 24 de ore de stat pe fundul puþului, iar, alertaþi, Pompierii ºi Ambulanþa au ajuns în cîteva minute. S-a trecut la o acþiune contra-cronometru de extragere a fetei prinse în capcana tuburilor de beton. Unul dintre militari a ajuns, pînã la urmã, la prizoniera întunericului ºi a reuºit sã o lege cu douã chingi, dupã care a fost ridicatã, cu precauþie, pînã la suprafaþã. De emoþie ºi fericire cã a scãpat, tînãra aproape cã a leºinat. κi aminteºte, destul de vag, de feþele cadrelor medicale ce i-au pus cele trei perfuzii ºi chipurile obosite ale pompierilor care s-au luptat o orã sã îi salveze viaþa.
Frica de maºini, cauza accidentului
Alina ªtefãnescu a explicat de ce a ales un drum cît mai deprate de ºosea: a mai fost lovitã de maºinã, pe cînd era în vîrstã de nouã ani. S-a întîmplat, atunci, pe autostradã, la Bacãu, în momentul în care a încercat sã traverseze. Pe lîngã necazurile amintite, viaþa obiºnuitã a tinerei nu este una tocmai roz. Nu are din ce trãi, iar ajutorul social nu îi asigurã mare lucru. Lipsurile au împins-o sã îºi ducã bãieþelul, de doar un an ºi jumãtate, la orfelinatul de la Piatra Neamþ, dar dorul de Lãzãrel îi þine treazã speranþa cã, în viitor, se vor revedea. „Am stat, dupã incidentul de la Bacãu, mult timp în spital. Din aceastã cauzã am prins fricã de maºini ºi încerc sã mã feresc, pe cît pot. Aºa am ajuns în fîntîna aia. Acasã o am pe mama ºi cei doi fraþi. Tata a decedat în urmã cu ºase ani. Nu mã ocup cu nimic, am ajutor social ºi, din cînd în cînd, mai lucrez pe la oameni. Nu voi mai putea lucra mult timp, ghipsul trebuie sã îl port cîteva luni, dupã care sper sã mã vindec. Mîine mã vor externa ºi vreau sã merg la Lãzãrel, copilul meu de un an ºi jumãtate. L-am fãcut în concubinaj. Tatãl lui bea mult ºi mã bãtea, aºa cã l-am alungat. Bãieþelul este la «Caritas», la Piatra Neamþ, ºi îmi este dor de el. Vreau sã îl aduc acasã, cînd mai creºte“, a încheiat Alina ªtefãnescu. Aceasta a fost internatã, dupã salvarea miraculoasã, în Spitalul Municipal Roman, întîi la ATI, dupã care la Secþia chirurgie ºi, într-un final, la Secþia ortopedie. I-a fost pus piciorul drept în ghips ºi întreaga zonã toracicã, pentru a-i fi protejatã coloana vertebralã, fracturatã.
FOTO: Alina ªtefãnescu a trãit ore de groazã ºi coºmar în capcana de beton a unei fîntîni pãrãsite
|
Autentificare
