Sãrbãtoarea Sfîntului Ierarh Nicolae
Creºtinii sãrbãtoresc an de an, pe 6 decembrie, unul dintre cei mai populari ºi îngrãgiþi sfinþi, Moº Nicolae, în unele zone cunoscut ºi sub numele de Sîn-Nicoarã. Ziua în care se pomeneºte Sfîntul Nicolae a generat un adevãrat folclor, de la darurile pe care le aduce ºi le pune în ghetele copiilor cuminþi, pînã la obiceiuri pãstrate din vechime, diferenþiate pe zone. Tradiþia bisericii ne spune cã Sfîntul Nicolae, s-a nãscut ºi a trãit pe vremea împãraþilor pãgîni Docleþian ºi Maximian, în cetatea Patara din Asia ºi s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le fãcea. Plecînd dintr-o casã bogatã, Nicolae mergea adesea pe stradã ºi împãrþea daruri la copii. La 17 ani a fost hirotonit ca preot, iar la 30 a fost numit episcop. Se spune cã, dupã moartea pãrinþilor sãi, a împãrþit averea moºtenitã, oamenilor nevoiaºi, ºi dupã ce a întemeiat mãnãstirea Sionului, a început a cãlãtori ca prelat în Ierusalim. Creºtinii acelor timpuri au pãstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaþã a unui corãbier cãzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea prin rugãciune ºi post a unei furtuni pe mare º.a.).
Cea mai cunoscutã faptã legatã de numele Sfîntului Nicolae este cum acesta a ajutat trei fete sãrace care nu puteau sã se cãsãtoreascã, neavînd zestre. Se spune cã Nicolae s-a suit pe acoperiºul casei trei nopþi la rînd, de unde a aruncat pe coº, trei monede de aur, ce au alunecat în ºosetele fetelor, agãþate la uscat. ÃŽntr-una din nopþi, el a fost descoperit de tatãl fetelor, care nu a ascultat rugãminþile lui Nicolae de a pãstra secretul ºi a dezvãluit tuturor cu cîtã generozitate le-a daruit acesta banii. De atunci, toþi copiii ºi tinerii au început sã-ºi punã ºosetele ºi încãlþãrile mai aproape de prag, pentru a le aduce sfîntul bani ºi daruri. Pentru faptele sale, Sfîntul Nicolae a fost numit „biruitor al rãului“. ÃŽn ultima parte a vieþii, ierarhul Nicolae s-a retras la mãnãstirea ctitoritã de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. Ducîndu-se vestea cã din mormîntul sãu izvorãºte mir, creºtinii din întreaga lume au început sã facã acolo pelerinaje, pentru a se vindeca de
anumite boli, iar ziua în care sufletul sãu a trecut la Domnul, deschide ºirul sãrbãtorilor de iarnã ºi a lunii cadourilor.
Din veacul al XIX-lea, mîna dreaptã a Sfîntului Nicolae se pãstreazã la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou din Bucureºti, iar icoana cu chipul Sfîntului Nicolae este pusã la loc de cinste în toate bisericile ºi în casele credincioºilor. Fiind ocrotitor al tuturor oamenilor, atît copiii cît ºi maturii se roagã Sfîntului Nicolae pentru a-i feri de primejdii, mai ales în timpul cãlãtoriilor. Preoþii celebreazã ziua de 6 decembrie prin slujbe speciale, multe din ele purtînd hramul Sfîntul Nicolae. Aflatã în mijlocul postului Crãciunului, ziua de 6 decembrie fiind una specialã, este însemnatã cu cruce roºie în calendar ºi prezintã dezlegare la peºte ºi vin. În calendarul popular, ziua Sfîntului Nicolae înseamnã prima zi de iarnã, închinzînd o perioadã calendaristicã de trei sãptãmîni dedicate lupilor ºi strigoilor, deschisã la Filipii de Toamnã (14 noiembrie) ºi sugereazã o altã renaºtere a timpului.
|