Holera aviarã a lovit 16 gãini la Cîndeºti
• 16 gãini moarte au pus pe jar specialiºtii veterinari nemþeni
• iniþial s-a crezut cã este vorba de gripã aviarã • semnele clinice au dovedit cã este vorba despre holerã aviarã, o boalã comunã ºi puþin periculoasã • Medicii veterinari nemþeni au intrat în prizã, ieri, dupã ce au fost anunþaþi cã 16 pãsãri au murit într-o gospodãrie din comuna Cîndeºti. Alarma s-a dovedit a fi falsã, dat fiind cã specialiºtii nu au depistat semnele clinice specifice gripei aviare, apãrutã la sfîrºitul sãptãmînii trecute în judeþul Tulcea. „Au fost preluate ºi probe pentru analize, dar nu e vorba de influenza, ci de boli intercurente, specifice acestei perioade, cum ar fi holera aviarã sau diferite forme de avitaminoze. Sînt probleme care apar frecvent la pãsãri, mai ales în gospodãriile unde sînt hrãnite exclusiv cu boabe de porumb. Noi avem un autolaborator care ne permite sã facem analize, dar atunci cînd semnele clinice indicã suspiciunea apariþiei unor cazuri de gripã aviarã probele prelevate sînt trimise la laboratorul de la Bucureºti al Institutului Naþional de Diagnostic ºi Sãnãtate Animalã“, a declarat medicul Constantin Lipan, director adjunct al Direcþiei Sanitar Veterinare ºi pentru Siguranþa Alimentelor Neamþ.
Specialiºti recomandã crescãtorilor sã þinã pãsãrile în curþi ºi sã informeze medicii veterinari asupra apariþiei unor cazuri de îmbolnãvire sau mortalitate la aceastã specie. În plus, este recomandat consumul cãrnii de pasãre ºi preparatelor numai din unitãþi autorizate sanitar-veterinar. Pãsãrile care contacteazã cel mai uºor influenþa aviarã sînt gãinile ºi curcile, dar ºi fazanii, pãunii ºi bibilica. Boala evolueazã rapid, cu febrã 44 grade, înroºirea crestei ºi bãrbiþelor ºi se soldeazã cu moartea fulgerãtoare a pãsãrilor. Alte simptome specifice ar fi umflarea capului, a gîtului ºi chiar a pieptului, respiraþie horcãitoare ºi umplerea guºii cu scurgerea lichidelor filante din cavitatea bucalã ºi nãri.
Principalele surse de infecþie sînt pãsãrile bolnave sau în perioada de incubaþie a virusului, dar ºi cadavrele pãsãrilor moarte, resturile de la prelucrarea carcaselor, apele de spãlare a produselor avicole, precum ºi ustensilele contaminate cu viruºi. Virusul se transmite pe cale respiratorie, transmiterea fiind favorizatã ºi de pãsãrile sãlbatice ºi persoanele contaminate. Boala poate fi combãtutã doar prin lichidarea pãsãrilor bolnave, dezinfecþia gospodãriilor afectate ºi filtru sanitar-veterinar. Mãsurile extreme sînt obligatorii, mai ales cã virusul rezistã pînã la 2 sau 3 luni în sînge, fecale sau carne. În carnea congelatã, virusul rezistã pînã la un an, iar dezinfectantele uzuale, în concentraþii obiºnuite, îl distrug rapid.
|