De vorbďż˝ cu duhovnicul Iustin Pďż˝rvu. „Scoaterea icoanelor din scoli reprezintďż˝ un atac la fiinta neamului“

Atitudinea si pozitia anti-ortodox� a acelui profesor de filozofie care a bulversat o �ntreag� tar� nu reprezint� pentru noi rom�nii o noutate, ci am putea spune c� nu este altceva dec�t o provocare adus� acestui neam care s-a identificat de-a lungul at�tor secole cu fiinta bisericii, cu traditia acesteia, din care face parte si iconografia. Am fost un popor greu �ncercat de-a lungul istoriei, iar credinta a fost singura cale care a dat acestui popor putere de a birui puterile potrivnicilor. Ortodoxia, trecut� prin multe persecutii, se arat� a fi Adev�rata biseric� m�ntuitoare. Se stie bine c� 80% din populatia t�rii este crestin ortodox� si mi se pare normal ca �n institutii de stat s� existe icoane ortodoxe, deoarece acest neam se defineste prin biseric�. Dar se pune o problem� destul de spinoas� acum c�nd vorbim de UE, de drepturile neamului, de asa-zisa democratie - mai este statul fidel bisericii, sau biserica devine roaba intereselor statului? La prima vedere, scoaterea icoanelor din scoli pare o chestiune minor�, dar nu este deloc asa. Scopul este altul, iar dac� d�m jos masc� cu masc� de pe aceast� problem�, vedem c� nu este dec�t �nc� o �ncercare de a destabiliza, de a zdruncina temelia acestui neam, credinta str�moseasc�. Biserica a cunoscut multe persecutii, numai c� acum �mbrac� o alt� form�, forma diplomatiei politice, iar dup� cortin� se afl� oameni care dirijeaz� soarta multor popoare. Modul de a actiona este plin de dedesubturi si destul de m�rsav deoarece ast�zi scot icoanele, m�ine troitele, ca mai apoi s� ajung� si la bisericii. Pentru noi, crestinii, iconoclasmul nu este o noutate, deoarece biserica a trecut prin astfel de �ncerc�ri ca de pild�, persecutia iconoclast� din sec. VIII-IX prin care se �ncearca �nl�turarea cultului sfintelor icoane din biserici. Dar Biserica si-a avut �ntotdeauna alesii ei, oameni sfinti care cu harul Lui Dumnezeu au f�cut lumin� si �n aceast� problem�, iar Biserica a c�stigat �n urma persecutiilor multi martiri. Dintre cei care nu s-au sfiit s� m�rturiseasc� adev�rul, cei mai multi au fost monahii. Adev�rul nu se propov�duieste si nu se ap�r� de pe o pozitie c�ldicic�, iar monahul este dator mai mult ca oricine s� se ridice pentru ap�rarea adev�rului. Cum putem s� multumim c�nd un oarecare profesor lipsit de respect pentru valorile spirituale ale acestui neam are putere s� pun� problema scoaterii icoanelor de pe pereti? Este o adev�rat� ofens� la religia acestui stat, iar el dac� se simte agresat de iconografia ortodox� nu are dec�t s� nu o priveasc�. Icoana nu este altceva dec�t armonie, delicatete, Dumnezeu �i vorbeste omului �n chip tainic prin aceste icoane, iar pe acest om �l agreseaz�. Nu stiu cum se face c� nu �l deranjeaz� muzica zgomotoas� din mijloacele de transport, peretii si presa pline de imagini rusinoase care arunc� omul �n cele mai josnice si mai imorale manifest�ri. Dar nimeni nu ia o atitudine la astfel de lucruri care practic lovesc �n pudoarea si bunul simt al rom�nului, iar faptul c� ele iau proportii la nivel national si toat� lumea le accept�, inclusiv Biserica, d� de b�nuit c� de fapt ele ascund interese meschine, de a depersonaliza individul si de a anula din el ceea ce are structural mostenit din mosi-str�mosi. �n astfel de situatii, Biserica trebuie s� ia o atitudine si s� se implice pentru a salva valorile ortodoxe si moralitatea acestui popor. Biserica trebuie s� dezvolte problema aceasta de teologie a icoanelor, deoarece s-a ajuns la situatia c� omul, crestinul de r�nd, nu cunoaste care este linia Bisericii si pozitia ei si mai ales care este r�spunsul Bisericii fat� de toate provoc�rile si �ntreb�rile din afar�. Aceast� chestiune a scoaterii icoanelor reprezint� un atac la fiinta neamului. Cum s� nu existe o leg�tur� �ntre icoan� si neamul acesta? A fi ofensat de icoan� �nseamn� a fi ofensat de neamul acesta!