O lectie de viat�
• pensionar� deloc �nst�rit� si bolnav�, din Piatra Neamt, este convins� c� fiecare poate salva o viat� • „s� sensibiliz�m lumea s� ajute, c� oamenii au de unde si nu lu�m nimic cu noi �n afar� de-o buleandr�“, spune Eleonora Mihok • Eleonora Mihok are 72 de ani si o pensie de patru milioane si jum�tate de lei. A trecut muntii dinspre Ardeal cu zeci de ani �n urm� si a r�mas aici, la Piatra Neamt. Si nu-i pare r�u. Dup� patruzeci de ani de munc�, a iesit la pensie, dar tot nu poate sta degeaba. �ngrijeste o familie �n v�rst�, cei doi soti fiindu-i prieteni. St� la ei, �si �mpart bucuriile, suferintele si regimul. Casa ei e mai mult �ncuiat�. A g�sit cui s-o lase, „o economist� care nu va avea �n viata ei sansa s�-si cumpere o locuint�“. Si nu e singurul ajutor pe care Eleonora Mihok �l d� semenilor. „Mama mea a murit odat� cu sora mea, la interval de 16 ore una de alta. Am crescut �n orfelinat si am simtit ce �nseamn� s�-ti fie foame si s� fii bolnav. Am 72 de ani si zece operatii. De ce fac preciz�rile acestea? Pentru c� eu, asa cum s�nt, dac� am zece mii de lei cu care pot ajuta pe cineva, o fac! Si eu, si fiecare poate salva o viat�, f�r� s� aib� prea multi bani. S�nt o biat� pensionar� bugetar� si vreau s� sensibiliz�m oamenii s� se ajute unii pe altii. Fiecare poate salva o viat�. C� oamenii au, chiar dac� se pl�ng de pensii mici sau de s�r�cie. Si un pensionar poate ajuta dac� vrea. Eu am dat si mobil�, si haine, si pachete cu alimente, cum am putut si eu. De ce s� le adun s� le m�n�nce moliile sau s� se strice?“, spune Eleonora Mihok. Cei care r�m�n indiferenti la necazurile celor din jur, mai spune ea, s�nt oameni care n-au simtit pe pielea lor ce �nseamn� s� fii singur, n�p�stuit, bolnav si f�r� sperant�. Scoate din poset� mandatele postale cu care a adus bucurie �n viata unor oameni suferinzi. Cu cinci sute - un milion de lei, a �ncercat de fiecare dat� s� ajute ba un adolescent bolnav de leucemie, ba o t�n�r� care trebuia s� se opereze �n str�in�tate, un copil care risca s� orbeasc�, o femeie care avea nevoie de aparat auditiv, un om care avea nevoie de protez� la picior. „Am trimis bani, juc�rii la copii, haine, pachete pentru bolnavi, chiar si la cazurile f�r� sperant�. Unii din cei de care vorbim poate nici nu mai s�nt printre noi acum“, spune Eleonora. Afl� despre aceste cazuri de la televizor si din ziar. Pe c�tiva din Neamt i-a cunoscut personal. „N-ai cum s� fii p�c�lit. La ziare nu se scrie dac� nu e verificat, iar la televizor nu se d� dac� nu e adev�rat. Am fost la Tarc�u, la o fetit� de 14 ani abandonat� si i-am l�sat niste bani, c�t am putut. Am fost aici, �n Piatra Neamt, la o b�tr�n� bolnav� de diabet care avea piciorul amputat si �ntr-adev�r am g�sit-o �n s�r�cie. C�nd am fost �n spital, am cunoscut o fat� de la Rediu, care este croitoreas� si voia s� coas� ca s� mai c�stige un ban. Eu aveam o masin� de cusut acas� si i-am dat-o ei, c� nu am folosit-o niciodat�. Poti s� ajuti dac� vrei“, argumenteaz� cu hot�r�re. De ce a venit s� ne �mp�rt�seasc� povestea ei? „S� sensibiliz�m lumea s� ajute. C� totusi oamenii au de unde si nu lu�m nimic cu noi �n afar� de-o buleandr�“.
|