Mai la Est de Vest
�n acest an, Parlamentul European a decernat Premiul Saharov pentru Libertatea G�ndirii unui savant si om politic din Bielorusia. Numele lui - prea putin cunoscut la noi, din p�cate - este Aleksandar Milinkievic. Un b�rbat �n v�rst� de 59 de ani, albit prematur, vorbitor de patru limbi str�ine, cu un doctorat �n Stiinte fizice si matematice, dar si descoperitor - printre altele - al morm�ntului regelui polon Stanislas al II-lea Poniatoswki. �n raport cu regimul la putere �n tara sa, condus de dictatorul cu m�nusi de catifea Lukasenko, Milinkievic este un rebel disident. Anul acesta el a fost candidatul la presedintie al fortelor democratice din tar� - dar f�r� mare succes (potrivit rezultatelor oficiale - periate, se pare, la s�nge de putere - el a obtinut doar 6 procente din voturi).
Alalt�ieri, marti 12 decembrie a.c., am fost martorul �nt�lnirii lui Milinkievic cu grupul liberal-democrat din Parlamentul European. Ascult�ndu-l, mi-am spus c� este realmente straniu, pentru un rom�n, s� aud� relat�ri despre presa transformat� de putere �n organ al propagandei si cultului personalit�tii; sau despre studenti care, pentru a putea iesi din tar� �n interes de studiu, trebuie s� dea asigur�ri rectorilor din universit�tile lor c� au un �nalt nivel politic si c� nu vor �nv�ta �n str�in�tate ce nu trebuie etc. Milinkievic spunea c� bielorusii, dac� vor s� mai afle c�te ceva din lume, se pot uita numai pe postul Tv Euronews. Numai c�nd auzi astfel de relat�ri �ti aduci aminte de acel lucru banal, pe care si noi l-am descoperit t�rziu, dar �l uit�m deja frecvent: valoarea informatiei independente. Potrivit premiantului, soarta cea mai dramatic� o are acea parte a tineretului - mai credul sau doar comod - care a ales s� joace dup� muzica puterii si s-a �nscris �n organizatiile de Lukamol (un fel de Komsomol ex-sovietic, pe gustul liderului Lukasenko). Pe c�t de greu este de acceptat ideea, pe at�t de des ea se confirm�: pervertirea tineretului este cea mai grav� crim� la adresa unei natiuni (poate ar fi bine ca si noi, chiar „liberi“ azi, s� medit�m putin la aspectul acesta!). �n fine, privindu-l pe Milinkievic m� g�ndeam c�, �n destinul fiec�rui popor, vecinii aduc - sau r�pesc - o valoare ad�ugat�. Nu e cazul ca noi, acum, s� c�in�m s�rmana Bielorusie care �nc� n-a dat de zorii democratiei - sau o putem face, dar ar suna cam fals. Si noi abia am iesit din cosmar. Si noi am avut voci care l-au c�ntat pe dictatorul nostru p�n� �n ultimele sale zile. Si noi am avut partid unic - tentatie care n-a disp�rut brusc, odat� cu comunismul. Care a fost sansa noastr�? C� am fost putin mai la Vest. Deseori, ne �ntreb�m cum am fi ar�tat dac� am fi fost, dintotdeauna, o tar� (mai) occidental�, de preferint� plasat� �ntre Franta si Germania, dac� s-ar putea. Dar dac� ne aflam mai la Est? Cum am fi rezolvat atunci probleme care, p�n� nu demult, oricum ni se p�reau insolvabile?
|