Jurnal de toamna

Cri, cri, cri, toamna gri,
Nu-i nimic prin farfurii
ďż˝n lumea asta este de preferat sa fii un om printre animale, decďż˝t un animal printre oameni. Asta pentru ca, din pacate, de cele mai multe ori, tandretea, recunostinta, devotamentul, iubirea adevarata le gasim mai usor la necuvďż˝ntatoare decďż˝t la semenii nostri. Poate de asta mergem asa de des ďż˝n vizita la gradina zoologica, pentru o infuzie de sinceritate si de adevar…
ZOO -1962 :
Eram pustan pe atunci, dar tin minte ca desi mai aveam o sora si parintii erau niste modesti slujbasi, nu ne lipsea m�ncarea de pe masa nici noua si nici vecinilor. Dughenele evreiesti erau pline cu de toate, roscove si smochine, icre si peste de care vrei, br�nzeturi si masline. M�ncarea calicului era recunoscuta: scrumbia si maslinele! Piata gemea de produse: munti de varza, pepeni, ceapa, cartof, vinete, ardei, mere, de c�rlige at�rnau proaspat sacrificati mieii si viteii, pasarile si purceii, vinul �nca se mai putea bea cu burta si cu ziua. Mustariile si zahanalele te �nnebuneau cu gratarele lor pline de mici, ficatei, maduvioare si cu paharele �n care forfotea mustul asprit.
Mama umplea camara pentru iarna cu sute de borcane cu zacusca, dulceturi, compoturi, era o adevarata campanie. Tin minte ca niciodata nu se punea problema m�ncarii, puteau sa vina �n vizita o droaie de musafiri sau rubedenii, nu tremura nimeni de teama ca nu este cu ce-i omeni.
Mergeam la gradina zoologica cu toata clasa si tovarasa diriginta ne arata afisul pus la intrare: „NU DATI Mďż˝NCARE LA ANIMALE!“
ZOO-1982 :
Dupa douazeci de ani, vorba lui Dumas, lucrurile stateau cu totul altfel, era jale mare si romanul primise o lovitura puternica la stomac. Totul era rationalizat, se introdusesera cartelele, fiecare cetatean al Republicii Socialiste Romania avea fixata portia lui de pďż˝ine, ulei, zahar, dar pe care n-o prea apuca ďż˝ntotdeauna. Era vremea ďż˝nlocuitorilor, a nechezoaielor, a tacďż˝murilor de pasare, a „adidasilor“ de porc, a salamului din orice. Profesori, doctori, ingineri se umileau zilnic gudurďż˝ndu-se pe lďż˝nga gestionarii magazinelor cooperatiste pentru a obtine (cu bani) ceva de mďż˝ncare pentru familiile lor. Tin minte ca, de Craciun, nu vedeam prin magazine portocale sau bomboane pentru pom, dupa cďż˝teva zile gaseam doar cojile si poleiala aruncate la gunoi.
Mergeam la gradina zoologica cu copiii si citeam disperat afisul pus la intrare: „NU Mďż˝NCATI Mďż˝NCAREA ANIMALELOR!“
ZOO-2006 :
Au mai trecut ani, dar nu aia ai lui Silviu Brucan, orbecaim prin tranzitie cautďż˝nd luminita de la capatul tunelului. Ciu-ciu! Degeaba magazinele sďż˝nt pline cu de toate, degeaba galantarele gem de produse luxoase de import, degeaba vitrinele stralucitoare ďż˝ti fac cu ochiul si-ti curg balele ca la javrele lui Pavlov, daca nu sďż˝nt parale! O groaza de lume crapa de foame, copiii primesc un pahar de lapte si un corn ca pe timp de razboi, iar la gradina zoologica troneaza afisul capitalist: „NU Mďż˝NCATI ANIMALELE!“