Jurnal de toamna

Bate vintul frunza-n dunga
Fusta iar se face lunga
Codru-i codru, iarba-i verde
Ce-am iubit nu se mai vede

Fiindca e toamna, ne-a lovit frigul si nostalgia autumnala drept in inimioare si sintem catraniti, pe motiv ca „frunza asta care pica, unde-a fost nu se ridica“. S-a dus vara ca o piine, vine iarna ca un ciine, a trecut caldura cu moda buricului gol, ne bate bruma in suflete si fustele se lungesc avantajind posesoarele de picioare naspa. Fiindca e toamna. E anotimpul culesului, dar vremea aiurea ne-a dramuit serios recolta, n-a plouat la timp si mormolocii de anul asta nici nu stiu sa inoate. Gospodarii aduna cu truda si obida fiecare farima din recolta facuta farime, bob cu bob, fiecare primindu-si rasplata pentru transpiratia scursa in brazda de capsuni spaniola. Fiindca e toamna. Guvernarea erodeaza, opozitia jubileaza, populatia ofteaza, suferim de dosariaza. Ministrul agriculturii, desi e constient ca a pus-o de mamaliga cu productia, ii asigura pe romani ca vor avea griu suficient pentru colivele de peste iarna. Berzele pleaca in tarile calde si ambasadele crapa de ciuda ca pierd atita amar de spaga la vize. Rromii sint returnati par avion din tarile tot mai reci cu noi, tari ca Anglia, care, speriate de noile popoare migratoare, mai ca se gindesc sa reintroduca vizele si trag cortinuta de fier la loc. Fiindca e toamna. Copiii sint vinati cu arcanul si tranchilizante, sint momiti stiintific pentru ca li s-a promis dimineata un corn si-un lapte la scoala, de unde se vor intoarce, insa, la prinz cu stomacul gol, dar capul plin de cucuie si paduchi second-hand. La deschiderea scolii, puradeii vor observa cu mila ca invatatorul poarta tot costumul de la nunta, ca intr-una completeaza bilete la loto, semne clare ca daca ai carte… n-ai parte. Fiindca e toamna. Stilul de politica din camerele Parlamentului este preluat de gospodine in politica de camara. Ca si acolo, se conserva cam aceleasi muraturi, pe care trebuie sa le inghitim. Prin vii se aduna strugurii, prin santuri se aduna mortii, se bea pe rupte orice si oricit, pina ce se cade-n rit… Fiindca e toamna. Piata e tot mai scumpa, banii nu au nici o valoare decit daca-s euroi, plimbatul sacosei goale a devenit sport national si e propus ca proba olimpica. Zilele romanilor sint tot mai scurte si noptile tot mai lungi, ceea ce e minunat pentru pensionari, care de-abia isi mai duc zilele. Au trudit o viata intreaga si acum, la batrinete, traiesc din umilul bacsis pe care statul il numeste pensie. Care se tot recolereaza si tot creste, dar niciodata proportional cu preturile. Fiindca e toamna. Toata lumea cere bani imprumut de la toata lumea si nimeni nu are. Distanta dintre avans si lichidare este ca de la Pamint la Luna. Bancile infloresc jupuind dobinzi de la flaminzi. Nimic nu mai merge, falimentele se tin lant. Fiindca e toamna. Somerii gasesc tot mai rar de lucru, multe firme isi restring activitatea odata cu racirea timpului. Trebuie sa se rezolve odata problema ciinilor comunitari, pentru ca acestia se inmultesc asa de mult, incit automat creste si numarul celor care taie frunze la ciini. Fiindca e toamna. „Ziua Recoltei“ este treptat inlocuita de „Noaptea Recoltei“, se fura pe rupte si dispar in fiecare noapte hectare de barabule, zeci de cotete cu gaini, camioane cu marfuri de prin magazine. Nu mai dureaza mult si se va da examen de admitere pentru intrarea in puscarii, acolo unde maninci de 70 mii / zi, „dormi si te specializezi“ pe banii statului. Fiindca e toamna. Tara geme de atita obida si lipsuri, iar politicienii se piaptana cu carare pe mijloc, asteptind ca o salvare intrarea in structurile euroatlantice si lehaind pre-electoral ca la anticipate trebuie dati jos astia si adusi ailalti. Fiindca e toamna!