Iadul de la Izvorul Alb inca nu s-a inchis
• o singura casa a fost refacuta • restul sinistratilor stau pe unde apuca • alunecarile de teren au distrus in 2005 12 gospodarii La Izvoru Alb, sinistratii potopului din vara lui 2005 se „chinuie“, inca, sa-si ridice casele. Din cele douasprezece gospodarii distruse de alunecarile de teren, doar una singura a fost refacuta. Intirzierile sint puse pe seama lipsei fortei de munca din zona. „Din calculele noastre, manopera pentru construirea unei case se ridica la aproape 300 miliarde de lei“, a declarat familia Titianu din Izvoru Alb. Cei mai multi dintre sinistrati si-au ales ca loc de refacere a gospodariilor acelasi sat. Doar doua familii au optat pentru orasul Bicaz, respectiv comuna Farcasa. La un an de la „iadul“ inregistrat la Izvoru Alb, prin alunecarile masive de teren, ce au distrus mai multe gospodarii, am incercat sa aflam ce si cum cu soarta oamenilor, dar si a satului „taiat“ in doua prin barajul natural creat de „mama natura“, peste noapte. Mare lucru n-aveam sa observam ca se intimplase in anul ce trecuse. Am gasit aceleasi chipuri brazdate de timp si griji, aceiasi oameni virstnici fara speranta in suflet, aceeasi natura ravasita de „nahlapii“ dezlantuiti, acelasi munte revarsat peste piriul satului si acelasi lac natural hulpav de case de oameni nevinovati. Peste toate, un aer de deznadejde si neputinta generalizate. „Ei, ce sa mai asteptam de la viata? Sintem rupti de restul lumii. Mai ales de cind cu dezastrul ce s-a abatut asupra noastra... Si nimeni nu ne mai are grija. Ne-au uitat pina si neamurile. Sint vremuri grele“, ne-a spus nea Daraban, primul izvoran iesit in cale. La o casa mai incolo, o aflam pe tanti Miluta Titianu, o mai veche cunostinta, ce ne ia imediat in primire. „Da cum de v-ati mai gindit la noi? Ne luptam cu aceleasi necazuri si nu prea le biruim“, ne-a spus pe scurt tanti Miluta, a carei gospodarie a fost una dintre cele doua inghitite, mai an, de ape. Sinistratii mai toti se bat, totusi, cu timpul pentru refacerea gospodariilor. Familia Titianu se afla cu noua casa la nivelul centurii de sus. Minodora Ungureanu, Costica Savu, Mihai Ungureanu, Gheorghe Ungureanu si Antoneta Taranu se gasesc in faza temeliei sau turnarii fundatiei. Cu lucrari ceva mai avansate sint Toader Erhan si Ioan Chiuaru, cei ce au optat pentru Bicaz si Farcasa. Gheorghe Savu a cumparat o casa in sat si si-a rezolvat problema ceva mai usor. Singura care s-a mutat in casa noua, nu de mult, este Floarea Ungureanu, o batrina de 76 de ani, pe care au sprijinit-o, ce-i drept, vecinii in a-si rezolva problemele. „Am fost ajutata de vecini si de preotul satului, parintele Florea, care mi-a dat 10 milioane, bani cu care mi-am croit temelia. Chiar si acum, dupa cum vedeti sint ajutata de catre Marcel Miron, ce-mi repara una-alta, astfel incit sa pot trai cum trebuie si la iarna“, a declarat Florea Ungureanu cu oarece sfiala in glas. Vizitind-o in noua locuinta, avea sa aflam ca ar mai avea nevoie de bani, pentru o soba. Dar va vedea ea ce si cum. „Dumnezeu este mare“, s-a imbarbatat tanti Floarea.
Desi aflasem ca lipsa fortei de munca ar fi cauza mult prea marilor intirzieri, ne-am intrebat firesc cum de oamenii n-au dat „sfoara-n tara“, ca poate s-ar fi gasit nevoiasi pe care sa-i intereseze cistigul cinstit al unui ban, ca doar la Bicaz nu prea „ploua“ cu locuri de munca.
Iar nevoiasii, slava domnului, sint destui. Numai ca acei cu casa la stadiul de temelie fie ca vor sa faca ceva mai mult decit prevede proiectul trimis de Prefectura, fie au unde locui si sint, acum, la cheremul fiilor si nepotilor, ce le-au promis ajutor, inca de cu primavara. In astfel de situatie este Gheorghe Ungureanu, care locuieste, deocamdata, in Piatra Neamt, la copii. „Cam asta-i situatia cu noi, sinistratii“, ne-a spus in doua vorbe Jan Titianu, iar nea Daraban, omul ce ne intimpinase la sosirea in Izvoru Alb, a sintetizat totul in citeva vorbe. „Peste vreo 10 ani se va alege praful de noi. Sintem majoritatea batrini si vom disparea cu totii, iar tinerii nu prea se-nghesuie sa se stabileasca la Izvoru Alb. La toate astea se adauga si natura locului, care ne este impotriva“. O fi sau nu asa, Dumnezeu stie.
|