�obolanii
Legend� nordic�: �ntr-un ora� de pe malul m�rii s-au pr�sit at�t de intens �obolanii, �nc�t via�a bie�ilor t�rgove�i devenise un calvar. S-a ivit �ns� salvarea, un vr�jitor, posesor al unui fluier fermecat. Str�inul a fost angajat de �ndat�, mai marii ora�ului promi��ndu-i o r�splat� substan�ial� dac� �i scap� de plaga �obolanilor. Vr�jitorul a pus fluierul la buze �i a prins a c�nta o melodie stranie; �i �ndat� s-au luat dup� el cohortele de roz�toare, conduse p�n� �n apa M�rii Nordului, unde au pierit �necate. Revenit �n ora� pentru a-�i primi r�splata, vr�jitorul a constatat cu m�hnire c� nimeni nu-�i mai amintea de promisiune. Sup�rat de tic�lo�ia oamenilor, el a pus din nou fluierul la gur� �i a c�ntat o alt� melodie, la fel de stranie. To�i copiii din ora� au ��nit pe urmele sale, �nec�ndu-se �n mare asemeni �obolanilor. R�zbunarea vr�jitorului fusese cumplit�, pe m�sura obrazului gros al t�rgove�ilor.
Roz�toarele acestea sc�rboase, �obolanii, au dou� calit��i mari. Prima - ei simt din vreme pericolele �i fug din locul cu primejdie. Marinarii care v�d c� de pe corabia lor dezerteaz� �obolanii �tiu cu siguran�� c� nu mai au sc�pare: nava lor va naufragia! A doua - �obolanii g�sesc drumul spre m�ncare �mpotriva tuturor obstacolelor ce li se pun �n cale, a�a c� nimeni nu-i poate �nl�tura de la �nfulecarea ca�cavalului.
�n alt� �ar� dec�t cea din legend�, mai la sud �i la o alt� mare, pe l�ng� �obolanii tradi�ionali a ap�rut de la o vreme o specie nou�, mai viclean� �i mai virulent�. C�nd simt ei c� barca �n care cu poft� ron��ie va intra la ap�, minten migreaz� �n alte cor�bii, spre a-�i men�ine ridicat standardul de via��, sper�nd c� pe noua nav� este �i ca�cavalul ceva mai mare, mai gustos �i mai generos cu roz�toarele. Chi��ind lozinci umane furate din c�r�i ron��ite anapoda �i fojg�ind �mbr�ca�i �n caftan �i �alvari ca oamenii, ace�ti �obolani s�nt mai pr�d�tori dec�t predecesorii, pentru c� nu iart� nimic: rod �i urechile mortului!
B�tina�ii naivi sper� c� va sosi �i �n �ara lor meridional� vr�jitorul cel cu fluierul fermecat �i va conduce noua pacoste spre a o �neca �n marea din sud, repet�nd performan�a din Marea Nordului.
Dar eu, fiindc� nu mai cred de multi�or �n legende, studiez cu deplin amuzament partea din spate a caftanelor susamintitei specii, observ�nd cu pl�cere cum li se b�rzoiesc cozile din turul �alvarilor.
P.S. Cele de mai sus nu au absolut nici o leg�tur� cu versurile vetuste din cupletul lui T�nase: „Eu nu fac precum fac pro�tii./ Pleac’ ai no�tri, vin ai no�tri!“ A�a, ca s� nu se interpreteze...
|