Tot pi buni!
Am dat iar peste teatrul p Buni (folosesc tot semnul pentru „pi“ minuscul, c� pe cel majuscul nu l-a�i descifra). C�nd m� �ntrebam, trec�nd pe la Blue Caf�, dac� oi fi pierdut eu contactul cu via�a cultural� cumva, cu c�te am pe cap, am dat iar peste el.. S-a mutat la Club Q30, �ti�i unde, vizavi de Parcul Cozla, de Zoo, dac� prefera�i. De fapt, foarte cinstit vorbind, a dat el peste mine, dar detaliile s�nt irelevante.
A�a c� m-am dus lunea trecut� s� v�d ultima premier�, Twinges, „Junghiuri“ (poate mai propriu ar fi fost „C�rcei“, dar �i mai pu�in inteligibil).
Mai realist dec�t �n stagiunea anterioar�, directorul de programe, actorul Corneliu Dan Borcia a optat pentru o formul� endemic�, necont�nd pe invita�i din capital�, ci pe actori localnici, bucuro�i de o asemenea alternativ�. Altminteri, ideea �n sine a r�mas ceea ce �i propusese de la �nceput, un soi de „teatru de buzunar“. Buzunar de batist�, c� nu se mai poart� buzunare de ceas, de c�nd nu se mai poart� ceasurile de buzunar.
St�team �i m� uitam �i m� g�ndeam �n ce m�sur� teatrul, sub zodia concuren�ialismului, este silit s� se �ntoarc� la formulele originare: doi, trei actori foarte pricepu�i, capabili s� intre quasi-reflex �n pielea oric�rui personaj, dou�, trei elemente de decor, nici acelea mandatorii (la unul dintre episoade, decorul era format, ca pe vremea lui Shakespeare, doar… dintr-un anun�, MEN, dac� m� pricepe�i pe undeva) doi, trei metri p�tra�i de scen� �i… at�ta ajunge s� declan�eze catharsis-ul �i o reac�ie de afiliere �n public. Dar s� o iau cu �nceputul.
Piesa, a�adar, Twinges, apar�ine lui Bob Jude Ferrante, care-�i spune cu m�ndrie „dramaturg, regizor, produc�tor �i instigator“. American, cum altfel? Om de teatru total, dup� cum se vede �i dup� cum nu se sfie�te s� se autoparodieze, �ntr-un moment de mise en ab�me, dovad� c�, pe l�ng� pl�cerea de a �oca, mai are �i umor, ceea ce denot� inten�ionalitate total�; individul, cu alte cuvinte, nu are nici o scuz�. Nici nu cere.
Textul, practic un simpatic colaj de „11 scheciuri“, cum �i este subintitulat, este construit pe o dubl� inten�ionalitate estetic�: una, structural�, �ine de satir�, mai exact pe ridicolul existen�ei contemporane, for��nd mereu limitele absurdului; cealalt�, stilistic�, merge pe �ocarea receptorului prin limbaj dar �i pe for�area unor stereotipuri. Chiar, dac� at�tea fete plecate la Hollywood s� ajung� artiste au ajuns, spre disperarea lor, prostituate, de ce n-ar fi posibil �i invers, tot spre disperarea „nefericitei“? Emblematic� r�m�ne tot secven�a ini�ial�, cu „durul“ de la radio care se dezumfl� total c�nd aude vocea mamei, care-i administreaz� o excelent� spaim� pedagogic�.
Ei, gata, nu v� povestesc totul, am vrut numai s� v� incit s� v� duce�i s� vede�i, c� se joac� toat� luna iunie.
Serios vorbind, spectacolul este foarte agreabil, foarte potrivit cu loca�ia underground, „di su' prund“, vorba unui �ugub��, actorii - Cezar Antal, Drago� Ionescu, Ecaterina H��u, �n aceast� ordine valoric� - s�nt foarte „acolo“, cu o men�iune special� pentru primul, mai st�p�n pe economia personal� de mijloace de expresie, regia lui Alex Mihail, proasp�t laureat Uniter, este simpl� �i func�ional�, chiar dac� pu�in �col�reasc�, dar astea-s tipic�rii de specialitate, iar decorul Anc�i Cernea, nimic mai mult dec�t se cere (frumoas�, metafora celor dou� scaune Yin �i Yang). Ce n-am �n�eles bine e ce nevoie era de costumele de firm�, dar presupun c� are de-a face cu economia de pia��. Nu m� bag; costumele creau, �ntr-adev�r, un valabil contrapunct plastic simplit��ii restului.
Ceva probleme mai �in de partea organizatoric�; domnul Borcia, dup� at��ia ani de Piatra Neam�, este �nc� prea ardelean ca s� priceap� c� moldovenii, mai fanta�ti, se a�eaz� unde li se n�zare, nu unde li se spune; dar asta este deja alt� socoteal�. Am s�-i recomand o cur� de Pavel Stratan.
Una peste alta, este o pl�cut� alternativ� la ideea de teatru conven�ional, mai ales �ntr-o zi cald� de var�, ca �i �ntr-o zi ploioas�. De �ncercat; dar asta v-am mai spus. Pi buni!
|
Autentificare
