Castanii primei iubiri
„Aveam dou�zeci de ani,/ C�nd treceam pe sub castani/ �i-ntr-at�tea r�nduri,/ Prin�i de-acelea�i g�nduri,/ N-alegeam pe ce rosteam“. A�a sunau cuvintele unui �lag�r din anii ferici�i de dinaintea celui de al doilea r�zboi mondial. La noi, la Piatra, c�ntecul se potrivea cum nu se poate mai acas� la el, c�ci din fa�a Teatrului �i p�n� la gar�, ca �i pe strada �tefan cel Mare, castanii vegheau cu bl�nde�e anotimpurile pietrenilor, de la primul pas �ov�ielnic �i p�n� la ultimul drum c�tre parcul cu molizi �i tei de la Borzoghean.
Ca la o comand�, castanii no�tri �nfloreau �n ziua de zece mai, pe atunci s�rb�toarea principal� a na�iei. Pentru pu�time, era semnalul c� putem face prima scald� �n Bistri�a, „la c�ul�“, mai din jos de actualul baraj, loc de trecere a r�ului c�tre „Peste Vale“ cu mijloace arhaice. �n ziua aceea, dup� parada din centrul t�rgului, la care liceenii luau parte cu entuziasm �i veselie, c�rdurile de copii �i adolescen�i debarcau pe malul �nierbat al r�ului, pe paji�tea cu flori de p�p�die, se dezbr�cau �n fug�, urcau pe plutele trase la schel� �i �tiob�lc �n ap�. Cei mai vrednici treceau �not dincolo. Ceilal�i se mul�umeau cu b�l�ceala pe l�ng� mal. �mi amintesc c� unul dintre noi, trecut dincolo �n costumul lui Adam, c�ci cam a�a ar�ta echipamentul nostru de scald�, nu a mai avut puterea sau curajul s� revin� �i a a�teptat �n tufe p�n� noaptea, c�nd a dat o fug� lung� p�n� la podul de dincolo de gar� �i astfel a sc�pat de r�sul t�rgului.
�ndr�gosti�i, �n serile c�ldu�e ale lunii mai, tinerii pietreni nu frecventau centrul ora�ului, rezervat pu�timii, ci f�ceau plimb�ri lungi �i tandre pe sub castanii de pe �tefan cel Mare, f�r� a lua �n seam� realitatea c� drumul lor ducea c�tre cimitir.
Zumz�ia uneori un acordeon, poate chiar pe melodia amintit� mai sus, ori vioara ve�nicului �igan l�utar din chio�cul de la „ur�i“, te �nt�lneai cu poetul mut �i semiparalitic al parcului „Nici Albu“, �i cump�rai pe c��iva lei o poezie pe care o d�ruiai fetei iubite; �i castanii �nregistrau �n memoria lor mut� �nc� o idil� inocent�, c�ci a�a erau vremurile, f�r� partide premature de „sex“, o s�rutare fugar� fiind cea mai mare speran�� a b�iatului prins de fiorii primei iubiri.
Cred cu t�rie, ca om al �colii, �n cur��ia sufleteasc� a tineretului. Cred a�a dar c� �i acum vor fi fiind perechi de �ndr�gosti�i �n lungi plimb�ri pe sub castanii no�tri. Dar mai ales v�d cum, cu timpul, castanii au devenit „tribun�“ pentru microbi�tii de fotbal, nepl�titori de bilete.
�i mai ales v�d, cu uimire �i cu durere, cum s�nt t�ia�i f�r� mil� martorii zburd�lniciei at�tor genera�ii de tineri. Cui �i pas�? La urma-urmei, nu s�nt dec�t ni�te copaci b�tr�ni, care pun �n pericol circula�ia rutier� �i mic�oreaz� deverul casieriei stadionului.
�i ce at�ta caz cu smiorc�ielile babelor �i mo�negilor, p�li�i de amintirile din june�e? Ce le pas� lor dac� pe ultimul drum c�tre Borzoghean vor trece pe sub castani sau pe l�ng� tribunele url�nde �n febra altei iubiri: fotbalul... Tot acolo ajung!
„Aveam dou�zeci de ani,/ C�nd...“ Ei �i?
|
Autentificare
