Teatrul, dragostea mea!
Nu scriu aceste r�nduri cu m�na, ci cu inima, care iube�te �i doare. Dragostea ei s-a aprins �ntr-o zi de februarie, acum vreo patruzeci de ani, ca o „sc�nteiere de fulger“, �i a r�mas neschimbat�, total� �i neprecupe�it� de-a lungul vremii. �i nu era o �nt�mplare insolit�, c�ci to�i b�rba�ii ora�ului, de la adolescentul cu fa�a marcat� de co�uri nedorite �i p�n� la veteranul de v�rsta a treia, iubeam cu patim� �i admira�ie, evident patim� platonic�, superbele, tinerele, talentatele actri�e ale Teatrului Tineretului, tot a�a cum de la codanele dintr-a �aptea �i p�n� la bunicu�ele amatoare de Shakespeare �i Caragiale, toat� suflarea feminin� adora superbii, tinerii �i talenta�ii actori ai miracolului teatral pietrean.
Ce ne p�sa nou� de drama �n care se zb�tea teatrul rom�nesc, odat� ce pe uli�a noastr�, dincolo de gardul vopsit care ascundea de ochii lumii un leopard imperial, se plimbau la vreme de sear� un Om Bun din S�-Ciuan, Peer Gynt, Harap Alb, R�zvan Vod�, Britannicus, Vr�jitorul din Oz �i al�ii, �i al�ii, c�ntau pentru noi studen�ii din „Heidelbergul de alt�dat�“ sau zurbagiii veseli din „Zigger-Zagger“, mureau pu�in Romeo �i Julieta lui, credeam �n „Tinere�e f�r� b�tr�ne�e“ �i toat� lumea nemaipomenit� a scenei tr�ia �i murea pentru noi!
Cei mai talenta�i actori din fiecare „promo�ie de aur“ �i cei mai galona�i regizori se sim�eau onora�i s� oficieze pe sc�ndurile teatrului din pia�a �tefan cel Mare. Aici au crescut �i au devenit mon�tri sacri ai scenei na�ionale aproape to�i gigan�ii teatrului rom�nesc.
�i Teatrul nostru nu era doar o insul� a divinilor histrioni, ci o adev�rat� Academie de Arte. Aici r�sunau instrumentele unor violoni�ti celebri �n lumea �ntreag�, la noi veneau s� petreac�, �mpreun� cu noi, nop�i de neuitat marii scriitori ai ��rii, aici se teoretiza �i se realiza noul �n spectacolul de teatru, aici se vernisau expozi�ii de pictur� �i f�ceau hagial�c, ca la Mecca, oleac� nedumeri�i de miracolul pietrean, savan�ii, esteticienii, tot ce avea mai bun �i mai nou inteligen�a rom�neasc�.
�i Teatrul nostru era o familie unit�, ca orice familie unit�, unde se mai sp�rgea din c�nd �n c�nd c�te un pahar de cristal, se mai certau pe ascuns mama cu tata, dar cu to�ii, Ei, cei din Teatru, ca �i noi, „fanii“ lor, aveam o credin�� nestr�mutat� �n unitate �i fr��ie. �i ce fr��ie! Ce nop�i �n care se risipeau cu dezinvoltur� talent dramatic, poetic, plastic, c�t� iubitoare ironie �i ce hohote homerice de r�s la „�ase sa�i“, �n subteranele Teatrului.
�i c�t� p�rere de bine la succesele celor care mereu plecau s� devin� vedete la Bucure�ti! �i c�t� durere la suferin�ele unora dintre oamenii scenei, pentru c�, fiind fragili �i risipitori cu for�ele lor, Ei se mai �i �mboln�veau, ba mai �i mureau...
�ntre ace�ti superbi oameni tineri a crescut fiica mea, ocrotit� de erorile posibile ale adolescen�ei. Cu c�t� grij� fratern� o �nconjurau Ei �i cu c�t� sete mi-au uscat rezervele semicentenare de Whisky!!!
Cum b�rbatul �ndr�gostit �n tinere�e �i apoi ve�nic de o singur� femeie, total �i neprecupe�it, vede cu uimire, dup� jum�tate de veac, pe figura alesei sale, semnele noii v�rste, ceea ce nu �l face dec�t s� �n�eleag� �i mai mult adev�rul �i t�ria iubirii lor, tot a�a �ndr�gosti�ii de Teatrul Tineretului, au b�gat de seam� c� peste vechea lor dragoste vremea a vremuit. Dar, din p�cate, Teatrul �mb�tr�ne�te ridicol �i vulgar...
Iat� de ce nu am scris aceste r�nduri cu m�na, ci cu inima, care iube�te �i doare!
|