Grintiesenii si rolul lor istoric la Marea Unire
Rom�nia se apropie de centenarul celui mai important an al istoriei ei: 1918. Demn de remarcat c� s-a �nteles acest fapt de la nivel �nalt si p�n� la cel judetean si r�m�ne de v�zut cum va fi el „implementat“ la nivel local si cum autorit�tile locale vor r�spunde directivelor judetene. Sper�m c� electoralul nu-si va face loc �n cadrul acestor manifest�ri. Un rol important ar trebui s�-l aib� profesorii de istorie din fiecare localitate, care, cu sigurant� au realizat articole sau studii de istorie local�, unii dintre ei chiar autori de monografii, unele dintre ele de mare valoare. „Marele R�zboi“ si „Marea Unire“ ar trebui s� fie �n aceste monografii si dac� nu, s� se fac� demersuri �n acest sens. De altfel, Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt a �nceput actiunile �n acest sens desf�sur�nd un proiect, sprijinit de Consiliul Judetean, dedicat primului r�zboi mondial �n Neamt si s-au realizat 30 de studii excelente cuprinse �ntr-un volum, dar Neamtul are mai bine de 70 de localit�ti si fiecare ar trebui s� aib� studiul s�u dedicat acestor evenimente cruciale pentru istoria acestui neam. Asociatia Profesorilor de Istorie din Neamt preg�teste un proiect de mare anvergur� pentru anul 1918, urm�rindu-se un parteneriat cu profesorii de istorie din Basarabia, elevi basarabeni urm�nd s� vin� �n ospetie �n judetul Neamt, s� desf�soare mai multe activit�ti de omagiere a Marii Uniri. Nu vor lipsi din cercet�rile istorice ce vor fi realizate de profesori si elevi care vor continua efortul �nceput anul acesta. Si, f�r� discutie, Neamtul a cunoscut �n perioada 1916-1918, tot ceea ce �nseamn� r�zboiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechizitii, case si gospod�rii distruse, tati si frati care nu s-au mai �ntors acas�. Asupra acestor fapte ne vom concentra �n r�ndurile urm�toare, acord�nd atentie zonei numite generic „Valea Muntelui“. La 15 august 1916, clopotele din Vechiul Regat au �nceput s� sune: Rom�nia intra �n r�zboi. �n perioada neutralit�tii, statul rom�n se preg�tea de r�zboi si se concentra asupra trec�torilor spre Transilvania. Neamtul era un judet cu granit� al Moldovei si de aici plecau dou� mari pasuri spre Transilvania: pasul Bicaz si pasul Tulghes. Prin acestea, dar si prin alte trec�tori mai mici, au trecut la 15 august soldatii rom�ni din Armata a IV-a a generalui Prezan c�nt�nd un nemuritor „Treceti batalioane rom�ne Carpatii“ si cu „inima la trec�tori“ i-au asteptat rom�nii ardeleni cu p�ine, sare si... vinars si succesele militare au venit �ntr-o prim� faz�, chiar dac� cu mari sacrificii. Documentele vremii amintesc c� �n satele nemtene de granit� au �nceput s� curg� c�rutele pline cu r�niti. Divizia 14 rom�n� condus� de generalul Paraschiv Vasilescu a trecut granita de-a lungul v�ilor Bicazului si Bistricioarei, ocup�nd Almasul, Tulghesul, Bilborul si apoi Toplita, ca Brigada 4 Mixt� s� ocupe si orasul Gheorghieni.
Pe Valea Bistricioarei, la S�ngeroasa
Dar faptul c� �n ciuda promisiunilor armata rus� nu a initiat contraofensiva �n Bucovina, divizia rom�n� a fost pus� �n dificultate, d�ndu-se lupte crunte �n zona de „cump�n� a apelor“, pe �n�ltimi, �n conditiile unui frig cumplit, astfel c� multi dintre soldati au degerat.
De mare important� au fost luptele de la Pietrele Rosii, ast�zi �n comuna Grinties, c�nd un batalion din regimentul 56 a avut 80 de morti. Dar, dup� lupte intense pe platourile C�limanilor si H�smasului, dup� trei ofensive reusite, generalul Constantin Prezan st�p�nea �n�ltimile muntilor Ghurgiu si Harghita. �ntre satele Tulghes si Grinties, pe Valea Bistricioarei, s-a dat o lupt� cumplit� �ntre rom�ni si unguri. S-a ajuns la lupt� la baionet� si �nclest�rile au ajuns p�n� �n apele r�ului de s-au umplut malurile de lesuri, iar apa pleca rosie la vale. Locului si ast�zi �i zice S�ngeroasa, iar trupurile soldatilor rom�ni, �n num�r de 66 care au putut fi g�site au fost �nmorm�ntate l�ng� vechea bisericut� greco-catolic�. Dezastrul de Turtucaia a f�cut ca multe trupe s� fie dislocate �n Dobrogea, iar Armata de Nord, izolat� si atacat� de trupe austro-ungare si germane, a fost silit�, desi victorioas� pe front, s� se retrag�. Coloanele de refugiati s-au �ndreptat �n c�rute spre Roman, g�zduiti �n conditii grele. Preotul Alexandru Romanescu din Grinties nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am p�r�sit satul si ne-am dus la Grum�zesti pentru c� satele Grinties si Poiana au fost teatru de r�zboi �ntre noi si nemti. Pe 30 noiembrie au venit rusii si au stat aici p�n� �n prim�vara lui 1918 c�nd s-a f�cut la ei revolutia“. Octavian Goga rostea si el cu profetice cuvinte: „De peste granita cea nou�, /Ca o s�lbatic� urgie, /Strig�nd spre tarina Moldovei, /Un munte s-a pornit s� vie... Si va s�-nsemne cronicarul,/ Atunci o zi vijelioas�, /Ceahl�ul n-a r�mas la dusmani, / Ceahl�ul s-a �ntors acas�“. La 1 decembrie 1918, �ntre cei 1.228 de delegati din comunele Transilvaniei s-au aflat si s�teni din Bicazu Ardelean, care au votat pentru Rom�nia Mare si ca s� nu mai fie granit� �ntre rom�ni si p�r�ul Chisirig s� nu mai despart� Bicazele. Armata rom�n� �nainta victorias� p�n� la Budapesta, iar �n urma sa refugiatii ardeleni si cei moldoveni din satele de granit� se �ntorc la gospod�riile lor pe care le g�sesc distruse. Au fost distruse scoli, precum cele din M�dei si Borca, poduri si chiar biserici, precum cea din satul Corbu. La 1 decembrie 1918 se f�cea Rom�nia Mare, iar satele din muntii Neamtului nu mai erau la hotare, ci �n mijloc de tar�, iar locuitorii nu mai treceau de o parte si de alta prin „vama ursului“, ci pe drumurile pietruite din trec�tori. �n Rom�nia Mare, Ferdinand I �ntregitorul s-a tinut de cuv�ntul dat sodatului-t�ran �n transeele de la M�r�sesti: a f�cut reforma agrar� si electoral�. R�zboiul l�sase �n urma sa suferint� si lipsuri, dar rom�nii �si vedeau �mplinit visul de veacuri - unirea - si, mai mult, aveau un p�m�nt al lor care s�-l munceasc� si s�-l apere. Cei mai multi dintre noi, de prin sate, am mostenit p�m�ntul primit atunci. Dup� toate cele spuse consider�m c� s�nt multe de s�rb�torit si poate c� noi, nemtenii, si noi, rom�nii, poate vom trece peste toate care ne despart si ne vom bucura �mpreun�.
Prof. dr. Daniel DIEACONU
|