Suferintele unui b�tr�n tintuit la pat
• un octogenar cu insuficient� respiratorie cronic� este tinut �n viat�
de un aparat de oxigen • cu toate c� boala este ireversibil�, b�tr�nul
e obligat s� ajung� periodic la Spitalul Bisericani • omul ar sc�pa
de chinul drumurilor dac� ar primi certificat de handicap, dar
comisia ministerial� nu e de acord • Nicolae Obreja din satul Ticos, comuna Bicazu Ardelean, om la 84
de ani, fost muncitor forestier, �si duce traiul tintuit la pat si ajutat de
aparate pentru a supravietui. Boala de care sufer� de c�tiva ani buni
este insuficient� respiratorie cronic�, astfel �nc�t pl�m�nii necesit�
ajutorul unui aparat pentru administrare de oxigen - concentrator de
oxigen, conform limbajului medical, aparat pe care de altfel �l are
�nchiriat si f�r� de care n-ar putea tr�i. „Problema este c� viata e
foarte grea. S� stai toat� ziua la pat nu-i usor. Si asta ar mai fi cum
ar fi, dar am nevoie de un certificat de handicap pentru ca s� poat�
avea cineva grij� de mine si mai ales s� nu mai trebuiasc� s� merg
tot la trei luni la control, la Bisericani, c�nd este stiut c� boala mea
nu este vindecabil�, ba dimpotriv�, se accentueaz� mereu“, ne-a
spus sufl�nd din greu Nicolae Obreja. Pentru a ne face s� �ntelegem
mai bine din punct de vedere medical durerea sa, ne-a fost pus la
dispozitie un �ntreg mald�r de h�rtii primite de la doctori, din partea
Casei de Asigur�ri de S�n�tate Neamt si chiar din partea Prim�riei
Bicazu Ardelean, care a efectuat o anchet� social� privind starea
de s�n�tate a bolnavului. Toate �ns� au condus la „sentinta“ final�
emis� de Comisia Superioar� de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap a Ministerului Muncii, ce spune sec: „Nu se �ncadreaz� �n
grad de handicap conform criteriilor medico-psihosociale aprobate
prin ordinul ministrului muncii, familiei si egalit�tii de sanse si al
ministrului s�n�t�tii publice nr.762/1.992/2007 cu modific�rile si
complet�rile ulterioare. Cap. 4D“. Textul, ce-i drept, sun� din punct
de vedere tehnic ca la carte, dar ce te faci cu suferinta omului, ne
�ntreb�m, asa cum de altfel, se �ntreab� si Nicolae Obreja astept�nd
o minune care numai c� nu mai vine. „Eu cred c� se asteapt� de
c�tre cei ce se tot laud� pe la televizor c� au grij� de poporul �sta,
ca noi cei bolnavi si �n v�rst� s� murim c�t mai repede. Altfel nu-mi
explic“, a concluzionat bietul om pentru care fiecare gur� de aer
furnizat� de aparate este vital�. C�t priveste doleanta sa de a fi
scutit de a se deplasa periodic la Bisericani pentru o verificare
banal�, care nu dureaz� mai mult dec�t c�teva zeci de minute,
acelasi lucru ne spune si fiul s�u, Ovidiu Obreja, care nu-si explic�
pentru ce at�ta birocratie, c�nd diagnosticul e clar, iar sanse de
�mbun�t�tire nu exist�. „Este chinuitor s�-l deplas�m pe tata la tot
c�teva luni la Spitalul Bisericani, pentru a sufla de c�teva ori �ntr-un
aparat ca s� vedem c�t a mai r�mas din capacitatea pulmonar� a
bolnavului. Doctorii ne-au spus c� pentru a fi eliminat acest chin ar
trebuie s�-i fie eliberat un certificat de handicap, dar se vede treaba
c� dac� nu ai relatii, acest lucru r�m�ne doar o sperant� �n desert.
Ideea este c� numai Dumnezeu poate sti dac� cei ce ast�zi s�nt cu
responsabilitatea fat� de om la purt�tor, n-o s� ajung� c�ndva la fel
ca tat�l meu pe patul de suferint�...“, a declarat Ovidiu Obreja.
|