 C�te ceva despre o poveste
Camelia Varvara-Tudose poate constitui, pentru mul�i, un soi de enigm�. Pentru c� nu e u�or s� descifrezi mare lucru dincolo de atitudinea corect� a omului de fiecare zi. Ea �ns�i nu pare dispus� a demistifica structura coerent� de director de jurnal. Se complace �n a se risipi (�n parte) �n teritoriul derizoriu al unui univers pe care, vr�nd-nevr�nd, un ziar trebuie s�-l investigheze, �i s� adapteze - lucru meritoriu - informa�ia seac� la rigorile �inutei ziaristice contemporane. S-a consacrat de mult� vreme activit��ii de pres� �i a f�cut-o, a�a cum o face �i acum, cu har, talent �i un necesar �i binevenit sim� al echilibrului. A �ncercat teritoriul liric �i, f�r� s� abuzeze de el, a demonstrat c� poate s� �nnobileze expresia poetic� cu tr�s�turile unei metafore austere, reticente, dar, sau poate tocmai din aceast� pricin� nu mai pu�in expresiv�.
Tenta�ia h�l�duirii prin imperiul cuv�ntului a f�cut-o s� scrie proz�, iar recentul premiu al Concursului literar „Ion Creang�“ din capitala Moldovei a venit s� confirme valoarea unui text care nu revendic� dec�t umilul statut de poveste.
Poate c� sun� frumos categorisirea, poate c� farmecul acestui gen este persuasiv pentru unii, dar, s�nt sigur, „Inima casei“ este mai mult dec�t o simpl� poveste. E un exerci�iu de arhitectur� (ce potriveal�!) �i, �n acela�i timp, un expozeu stilistic de mare plasticitate �i expresivitate; pentru c� e scris frumos �i, mai mult dec�t at�t, pentru c� dezv�luie o perfect� st�p�nire a procedeelor scriitorice�ti de construc�ie �i dezvoltare a ideilor, o fraz� cursiv�, sugestiv�, plin� de metafore �i savoare.
A�ezat� sub un motto („Frica este uciga�ul min�ii“) - ar putea fi o reminiscen�� livresc� (cu at�t mai mult cu c�t e ornat� de ghilimele) pe care nu m� simt �n stare s� o identific, dar �n acela�i timp tot at�t de bine i-ar sta a fi interpretat� ca o emana�ie a propriului spirit - povestea ar fi trebuit s� �nceap� - conform unor str�vechi �i de neab�tut uzan�e ale genului - cu „a fost odat�...“. �ncepe, �n schimb, asemenea unei confesiuni; sau ca resturile unei confesiuni ne�mp�rt�ite la vreme �i m�cinat� de �ndoieli �i reticen�e: „�ie ar trebui s�-�i pot povesti despre ea; era o lume de crepuscul, niciodat� n-am �tiut c�t din ceea ce mi se ar�ta era adev�rat“.
Structura, t�iat� �n planuri echilibrate, unitare ca expresie, este rezultatul unui procedeu de construc�ie sobru �i riguros totodat�, care, exploat�nd uneori �i virtu�ile interversiunii, une�te totul �ntr-un story cu puternice accente reflexive �i rememorative.
O mostr� care, sper�m, este potrivit� �n a ne justifica �ntr-o oarecare m�sur� argumenta�ia
Este istoria unui om, alc�tuit� din fr�nturi alese cu abilitate pentru a se integra discursului epic, este istoria unei vie�i, este via�a �ns�i.
Crea�ie de fic�iune, alimentat�, uneori copios, cu datele concrete asimilate din experien�e tr�ite sau imaginate, cu secven�e digerate ale unei istorii redimensionate �n plan interior, alc�tuirea are meritul de a construi o lume ce-�i are temelia nu �n aspectele exterioare, vagi �i terne, ci �n cele pline de meandre �i subtilit��i ale labirintului sufletesc.
Discursul epic se formuleaz� �n angrenajul expresiv al atmosferei unde subtilitatea am�nuntului, pregnan�a senza�iilor, veridicitatea afirma�iilor - nu rareori peremptorii �i conotative - dezv�luie o bun� cunoa�tere a reac�iilor umane.
�i pentru c�, probabil, nu ve�i avea foarte cur�nd sub priviri textul, c�t �i pentru satisfac�ia pedan�ilor, iat� o mostr� care, sper�m, este potrivit� �n a ne justifica �ntr-o oarecare m�sur� argumenta�ia: „Grigore a str�ns din umeri la auzul chicotelilor noastre, ce eram altceva dec�t ni�te copii, plini de cruzimea copiilor, �i vedeam fa�a ridat�, cutele mult ad�ncite sub ochi, mai t�rziu am privit cu �n�elegere fe�ele marcate de timp, felul �n care anii, �ndoiala, dragostea sau furia au modelat chipul cuiva, atunci nu vedeam dec�t fa�a lui Grigore, mie-mi p�rea b�tr�n, nu era a�a, un b�rbat la cincizeci de ani nu e b�tr�n, are acea flac�r� de final, �tie c� nu mai are mult timp �i se uit� cu b�gare de seam� la via�a lui iar el, �n fa�a ochilor no�tri orbi de ne�n�elegere, chiar asta f�cea. Ne descria via�a lui cum ar fi putut fi, merg�nd peste tot prin casa pe care n-o p�r�sea niciodat�, nici m�car ca s� cumpere o p�ine, nu o repara dar vorbea cu ea cum vorbe�ti uneori cu tine, ori str�ngea acei bani pe care-i lua un ins m�runt, ve�nic obosit, cu ochi catifelii, tri�ti ca ochii c�inilor uci�i.“
Dovedind siguran�� �i vigurozitate �n expresie, Camelia Varvara-Tudose poate merge mai departe cu �ncredere �i speran�� pe un teritoriu care se dovede�te a fi fast at�t pentru ea c�t �i pentru spiritul cuv�ntului. A�a... din poveste �n poveste.
|
Autentificare
