Dep�sirea
Una dintre manevrele asupra c�reia scolile de soferi si instructorii
auto se opresc cu insistent� deosebit� este, f�r� �ndoial�,
dep�sirea. Nu, nu e vorba de dep�sirea m�iestriei, a abilit�tii de a
conduce un vehicul pe drumurile publice, care se cap�t� �n timp si
odat� cu experienta ci, strict, de dep�sirea vehiculului sau a
vehiculelor din fata ta. Manevra dispune de reguli si tehnici bine
precizate, se realizeaz� numai �n cazurile �n care toate conditiile
obligatorii sunt �mplinite, si care antreneaz� nu numai vehiculul si
conduc�torul care se preg�teste s� o efectueze, ci toate vehiculele
si toti parteneri de drum: din urma si dinaintea ta ba, dac� nu este
vorba de autostrad� sau drum cu un singur sens, si pe cele din
sens opus. Nimeni nu poate nega sau contesta importanta �nsusirii,
la perfectie, a acestei manevre capitale, esentiale care, nu e nici o
noutate, este creditat� cu cel de al doilea loc (dup� vitez�) �n lista
factorilor generatori de accidente de circulatie. Dintre cele mai
grave. Tocmai �n vederea realiz�rii acestei manevre �n conditii de
total� sigurant� si a reducerii incidentei esecurilor, s-au imaginat
autostr�zile, soselele sau drumurile cu sens unic, cu mai multe
benzi si asa mai departe... �n urm� cu c�teva zile, tr�iam surpriza si
nu mai putin bucuria de a-mi primi copiii sositi tocmai din Canada.
Pentru drumurile pe care le aveau de f�cut, feciorul �nchiriase o
masin� de la Otopeni si, din una �n alta, �mi semnala anomaliile
usor de constatat, pentru cineva venit de pe alte meleaguri.
Printre acestea, reprosa factorilor de decizie, realitatea, banal�
pentru noi, dar inacceptabil� pentru altii, si anume existenta unei
benzi si jum�tate pe sensul de mers, �n locul a dou� corecte. Nu
numai �n cazul soselelor modernizate, ci chiar al celor construite de
la �nceput. Sigur c� am �ncercat, ca �ntotdeauna, eschiva
automultumirii, c�, de fapt, banda a doua este una de refugiu. Bine,
bine, a venit replica, dar si pentru refugiu ea trebuie s� aib� l�timea
unui vehicul si nu numai o parte a lui. Starea de vehicul „c�lare“ pe
cealalt� band�, te trimite �n mod obligatoriu �n tab�ra delincventului,
dep�sind linia continu� sau „musc�nd“ din spatiul celuilalt sens de
mers. Ce replic� s� ai, alta dec�t cea cu care ne-am obisnuit de
decenii, nu putine: Asta e! Dar asta nu a fost totul. Mi-a atras
atentia asupra unui fapt care, initial, mi s-a p�rut cel putin ciudat,
dac� nu o exagerare. Ce ti-i, domnule, cu �stia plecati departe?! N-
au gustat ca lumea din viata de dincolo de ocean, c� s-au apucat s�
g�seasc� nod �n papur� la tot ce e la noi?! De fapt, �mi m�rturisea
c� pe drumul spre cas�, s-a trezit efectu�nd o manevr� pe care n-a
mai f�cut-o de... 11 ani. Nu, nu e greseal�. Tocmai DEP�SIREA
despre care m-am apucat s� scriu. Bun� poveste! Cum adic�? Cum
s� accept - om cu niscai judecat� si experient� - asemenea
caraghiosl�c? 11 ani?! Doar dac� n-a mai pus m�na pe volan. Cum
s� nu efectueze manevra asta elementar� si capital� pentru orice
conduc�tor auto, at�tia amar de ani? Sigur c� am comentat,
discutat si r�sdiscutat, am sucit pe toate fetele pretentia asta
absurd� p�n� �n pr�sele. Numa' c�... �n cele din urm�, n-am avut de
ales si am fost nevoit s�-i dau dreptate: �n Canada, nu exist� (si nu
pot fi concepute) drumuri cu mai putin de dou� benzi de mers pe
sens (nu mai punem �n discutie banda de refugiu). �n aceste
conditii, o band� este rezervat� deplas�rii comune, obisnuite, iar
cealalt� asigur� dep�sirea. De fapt, nici nu mai este vorba de o
dep�sire propriu-zis�, dec�t liniar, pe orizontal�, asa c� nu ai
obligatia s� o semnalizezi ca atare, ci doar s-o faci cunoscut� (sau
nu) celui din fata ta. Alt� eventualitate nu exist�. Si dac� nu exist�,
nu �nseamn� s� o scornesti, numai de dragul de a demonstra. Oare
c�nd vom ajunge si noi la asemenea stare de normalitate? C�nd
vom ajunge la cumintenia altora care, �n cele din urm�, �nseamn�
progres si civilizatie si mai putine accidente? C�nd vom �ncepe s�
g�ndim si s� facem totul cu cap si cu coad� si nu doar asa, ca s� fie
?! C�nd... c�nd...?
|