Ati fost vreodat� la Aiud?!
Cineva spunea un banc, se pare inspirat din realitate si care a fost spus si de Florin Piersic, putin schimbat: cic�, un grup de elevi din Moldova au f�cut o excursie �n Muntii Apuseni si �ntr-unul dintre sate au tinut si un mic spectacol la C�minul Cultural, �n prezenta primarului si a altor notabilit�ti locale, �n spiritul „C�nt�rii Rom�niei“. Unul dintre elevi trebuia s� recite o poezie si a �nceput cu patos: „Ati fost vreodat� la Abrud?“, dar versul urm�tor l-a uitat de emotie. Asa c� a mai repetat: „Ati fost vreodat� la Abrud?“, dar inspiratia n-a venit. A mai repetat �nc� o dat�. Atunci a intervenit primarul: „M�i b�iatule, spune tu poezia mai departe si fac eu o list� cu cei care au fost la Abrud!“. Parafraz�nd, noi �ntreb�m: „Ati fost vreodat� la Aiud?“. Si o list� dac� trebuie f�cut�, aceasta ar fi lung�. La fel de lung� ar fi si cea cu cei care au plecat la Aiud si nu s-au mai �ntors la casele si familiile lor. Vechea cetate medieval� amintit� de c�l�torii str�ini ca av�nd str�zi frumoase, case �ngrijite si oameni primitori si-a c�p�tat un trist renume �n timpul regimului comunist, c�nd noua conducere a t�rii a luat hot�r�rea de a transforma �n 1947, �nchisoarea de la Aiud �ntr-un mare centru de exterminare, dedicat �n special elitei intelectuale si duhovnicesti. Aici au fost adunati pentru o crunt� detentie multi dintre intelectualii neamului rom�nesc care s-au opus comunismului. Ei au considerat c� rusii si bolsevismul nu pot aduce nimic bun pentru neamul rom�nesc. Rom�nul, fie el t�ran, intelectual sau militar de carier�, a luptat �n r�zboiul de dincolo de Nistru si l-a v�zut pe rus la el acas�, a v�zut robia, mizeria, prostia si nu le-a dorit si pentru tara sa. Aceast� aversiune a rom�nului fat� de rusi s-a considerat c� ar fi �nceput odat� cu nenum�ratele r�zboaie ruso-austro-turce de la sf�rsitul secolului al XVIII-lea. Armatele ruse de ocupatie s-au purtat �ntr-un mod barbar. Generalul Alexandre Langeron, ofiter rus de origine francez�, care nu poate fi �nvinuit de sentimente antirusesti, scria �n memoriile sale despre faptul c� soldatul rus provoca o team� deosebit� t�ranului rom�n care �i cunoscuse cruzimea. De se �nt�mpla ca un ofiter rus s� intre �ntr-o cas� t�r�neasc� s� cumpere ceva, t�ranul �ntepenea si nu mai scotea o vorb�. Ofiterul trebuia s� ia ce avea nevoie si s� lase banii pe mas� (nu prea f�ceau aceste gesturi). Langeron povesteste despre campania generalului Kamenski �n Moldova, c�nd frigul si o vijelie cumplit� i-a distrus un sfert din efective. Furios la culme, generalul a dat ordin s� fie ucisi prizonierii, iar pe localnicii pe care-i considera spioni i-a legat de st�lpi �n pielea goal� si i-a stropit cu ap� pe un ger cumplit. De asemenea, a pus s� se rechizitioneze toate vitele din regiune si le-a trimis la mosiile sale din Rusia, multe dintre ele murind pe drum, de se umpluser� satele de hoituri. Aceast� aversiune s-a consolidat �n timpul Regulamentelor Organice si apoi �n timpul r�zboiului de la 1877-1878, c�nd rusii n-au respectat tratatele si conventiile fat� de tovar�sii lor de lupt�. �n timpul primului r�zboi mondial, rusii au �nceput prin a nu respecta obligatiile militare pe care si le asumaser�, si odat� cu �nceperea r�zboiului civil �n Rusia, trupele dezordonate au r�mas �n tara noastr� si abuzurile au fost nenum�rate. Dar, dintre rom�nce au fost si unele care au „pactizat“ cu b�rbatii rusi si strig�turile de la nunti si baluri nu le iertau: „Uiuiu si bine-mi place/ Dup� sob� cu cazacii!“. Sau a devenit celebr� vorba soldatului �ntors de pe front si care a aflat acas� �ntre copii s�i si un b�l�ior pe care nu-l stia: „Dragii tatii copilasi, Din trei cinci ati mai r�mas!“.
„C� nu dau un Ceahl�u pe toti Uralii/ Si c-am ur�t hotarul de la Prut“
Bolsevicii si-au dorit din Rom�nia un „poligon experimental al comunismului“ si Cristian Racovscki, socialist rom�n de dinainte de r�zboi (de origine bulgar�) si care devenise unul din liderii comunisti ai Cominternului si un mare dusman al Rom�niei Mari, ameninta de la Nistru cu invazia Armatei Rosii. Un partid comunist se n�stea �n 1921 si se dovedea un instrument �n m�na bolsevismului. Generalul Averescu a stopat cu o actiune energic� fervoarea comunist� si �n 1924 partidul a fost ilegalizat, iar conducerea t�rii i-a minimalizat �n continuare importanta. Nicolae Titulescu, eminent diplomat, ministru de externe al mai multor guvern�ri, presedinte de dou� ori al Societ�tii Natiunilor (un fel de ONU de ast�zi), a �ncercat s� se apropie de Rusia sovietic�, f�c�nd mai multe pertract�ri cu Cicerin si Litvinov, dorind tratate ferme. Dar, spera el c� rusii le vor respecta?! Un t�n�r nationalist interbelic spunea referitor la apropierea de URSS dorit� de Titulescu, �ntr-o perioad� c�nd tara era amenintat� de forte revizioniste si aliati siguri nu aveam, c� acest lucru este o tr�dare a intereselor nationale: „De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi �nving�toare �n numele diavolului, cine poate s� cread�, unde este mintea care s� sustin� c� ele vor pleca de la noi �nainte de a ne sataniza, adic� bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta“. Si cel de-al doilea r�zboi mondial ne-a l�sat f�r� Basarabia si Bucovina si armatele ruse au r�mas �n tar� p�n� la 1958. T�ranul nu i-a vrut pe comunisti, c�ci: „�stia vor s� ne d�r�me biserica“. Pentru el erau niste „d�r�m�tori de altare“. Andrei Ciurunga (Cahuleanu), numit „Poetul canalului“, scria �n poezia „Nu-s vinovat fat� de tara mea“, definind o pozitie a celor ce g�ndeau la fel ca d�nsul si care acum umpluser� temnitele ca detinuti politici: „Nu-s vinovat c-am �nd�rjit sacalii/ Si c-am r�vnit cu sufletul durut,/ C� nu dau un Ceahl�u pe toti Uralii/ Si c-am ur�t hotarul de la Prut“. Radu Gyr, poetul legionar, care a cunoscut Aiudul, la fel ca o pleiad� de alti mari oameni de cultur�, precum V. Voiculescu, Mircea Vulc�nescu, G. Manu, N. Crainic, p�rintele D. St�niloae, p�rintele Calciu Dumitreasa, scria despre cei care soseau �n Rom�nia ca s� o fac� tar� comunist�: „Din Urali spre Soare-Apune/ Cum veneau �ncinsi cu piei,/ Parc� fumega din ei/ Duhnet de s�lb�t�ticiune“.
„Prin moarte am trecut, nu prin viat�/ Noi n-am avut tinerete“
Dar comunistii au cucerit puterea �n Rom�nia. „Vin americanii“ se mai spera. Dar n-au venit. Astfel, a ap�rut Aiudul, �ntr-un nefast an 1947 si s-a transformat �ntr-o „temnit� crunt�“, cum zicea poetul mai sus amintit, p�n� �n 1964, c�nd la cererea Occidentului s�nt eliberati toti detinutii politici. Pe l�ng� elita intelectualit�tii rom�nesti, a preotimii, lista eroilor martiri de la Aiud este completat� de cei 240 de generali ai Armatei Rom�ne. La 14 septembrie, la Aiud, se adun� cei pe care tortionarul comunist n-a putut s�-i „�ndoaie“, n-a reusit s�-i „reeduce“, sau mai simplu, s�-i omoare si care s�nt o m�rturie vie a unor fapte ce nu trebuie uitate si care trebuie s� ne pun� pe g�nduri: cum au putut rom�nii s� fac� altor rom�ni cele ce-au f�cut la Aiud, la Gherla, la Jilava, la Pitesti, la Sighet?! Am avut onoarea de a �nsoti de c�teva ori la Aiud pe 13-14 septembrie, pe c�tiva dintre cei pe care Aiudul nu i-a �nvins, nu i-a �ndoit: Grigore Caraza, p�rintele Mihai Lungianu, p�rintele Paulin Clapon, al�turi de prof. Dorel Rusu, cercet�tor al chestiunii. Acestia s�nt printre cei care si-au f�cut un „Crez“ din versurile lui Radu Gyr: „Puneti-mi lanturi si c�tuse,/ S� sune scr�snetul hain/ Si mii de lac�te la use:/ Eu cum am fost asa r�m�n“. Am fost martorul unei ceromonii triste, a celor „ce n-au avut tinerete“: „B�tr�ni cu obrazul de ceat�/ Cu pasi n�cl�iti �n tristete,/ Prin moarte am trecut, nu prin viat�./ Noi n-am avut tinerete“. Din nefericire, monahul Athanasie Stef�nescu, de la M�n�stirea Petru Vod�, cu care stabilisem c� vom merge la Aiud, a p�r�sit cele p�m�ntesti, pentru o lume ce, f�r� �ndoial�, va fi mai bun�. A l�sat un gol imens �n sufletul celor ce aflau la el m�ng�iere. Dar, s�-l l�s�m s� ne vorbeasc� de dincolo de moarte prin una din c�rtile sale: „Nu s�nt un intelectual, am absolvit Universitatea de la Aiud, care a durat 20 de ani, �nv�t�nd prin comunicare direct�, socratic�, de la cei aproximativ 3.000 de detinuti c�ti eram la Aiud. Timp de sase ani s-a exercitat asupra detinutilor presiuni cum n-au mai existat prin �nchisori, except�nd Pitesti si Gherla. S� mention�m faptul c� aceast� �nv�tare socratic� a f�cut ca detinutii s� aprofundeze filosofie, limbi str�ine, istorie, literatur�. Grigore Caraza a plecat de la Aiud cu peste 10.000 de versuri �nv�tate �n �nchisoare, creatii de-a lui Gyr, Crainic, Bacu, Ciurunga sau altii, r�masi anonimi.
Acolo este scris� o pagin� din istoria rom�nilor, ce trebuie r�sfoit�, pentru neuitare
P�rintele Iustin P�rvu a fost si el unul dintre cei care au suferit la Aiud si �n locul numit R�pa Robilor a ridicat un mic schit cu hramul �n�ltarea Sfintei Cruci si a adus aici un clopot de bronz, care s� cheme la rug�ciune si la „neuitare“, cum cerea Paul Goma. Grigore Caraza era �nv�t�tor la C�lug�reni si avea 20 de ani si a crezut �ntr-o Rom�nie nationalist� si crestin�. Cei 20 de ani de la Aiud nu l-au f�cut s� renunte la credinta sa si din nou, versurile lui Radu Gyr s�nt cele mai �n m�sur� s� explice: „�nfr�nt nu esti atunci c�nd s�ngeri/ Nici ochii c�nd �n lacrimi ti-s./ Adev�ratele �nfr�ngeri/ S�nt renunt�rile la vis“. Si Grigore Caraza n-a renuntat, nici p�rintele Iustin, p�rintele Lungianu, p�rintele Grebenea, p�rintele G�m�l�u, Neculai Popa, monahul Athanasie si am amintit doar pe c�tiva, cei care s�nt legati prin origine de locurile noastre. La Aiud, putinii supravietuitori au ridicat un monument �nchinat „Calvarului Aiudului“. Este alc�tuit din sapte cruci care semnific� pe mucenicii care au dus „crucea neamului rom�nesc“, simbolizat� prin crucea mare asezat� pe cele sapte cruci �ngem�nate. Crucea mare este putin �nclinat� si are de fiecare parte c�te o gaur� ce semnific� ochii suferintei neamului rom�nesc �ndreptati c�tre cer. �n 2001, p�rintele Iustin a revenit la Aiud prima dat� dup� 1964 si ajuns la R�pa Robilor a spus: „Mi-e si fric� s� calc cu picioarele pe acest p�m�nt, pentru c� este plin de sfinte moaste“. La baza monumentului s-a f�cut un osuar vegheat de icoana Maicii Domnului, ocrotitoarea celor prigoniti pentru dreptate si multele oase adunate aici stau m�rturie jertfei tineretului rom�n anticomunist. P�rintele Iustin s-a �ntors de la Aiud �n codrii s�i din muntii Neamtului si din preaplinul sufletului s�u cl�dit �n suferint� a �mpr�stiat sperant�, �ntelegere, bucurie. Grigore Caraza a scris o carte, ce-a cunoscut mai multe editii, numit� „Aiud �ns�ngerat“, o cronic� a durerii, a luptei, a sperantei. Am f�cut o introducere cam lung� despre rusi si comunism, dar trebuie s� �ntelgem c� lor le dator�m multe dintre relele pe care bunii si str�bunii nostri le-au tr�it si se pare c� le mai simtim si noi ast�zi si �nc� nu �ntelegem acest lucru. Am folosit mai multe dintre versurile lui Radu Gyr, c�ci am considerat c� ele exprim� cel mai bine „spiritul Aiudului“. Ati fost vreodat� la Aiud? Dac� ati fost �n vremurile nefericite pe care le-am pomenit, Dumnezeu s� v� ierte, desi credem c� deja vi s-au iertat toate. Ati fost vreodat� la Aiud? Dac� nu ati fost, duceti-v�, c�ci acolo este scris� o pagin� din istoria rom�nilor, ce trebuie r�sfoit�, pentru neuitare.
|